ofiolit sn [At: DN³ / P: ~fi-o~ / Pl: ~e / E: fr ophiolite] Rocă eruptivă care apare ca rezultat al activității de scufundare și de oscilații ale magmei.

OFIOLIT s.n. (Geol.) Rocă eruptivă care apare în zonele de sinclinal în urma activității magmatice. [Pron. -fi-o-. / < fr. ophiolithe, cf. gr. ophis – șarpe, lithos – piatră].

OFIOLIT s. n. rocă magmatică efuzivă verzuie, amintind de pielea șerpilor, în zonele de sinclinal. (< fr. ophiolithe)

ofiolit (desp. -fi-o-) s. n., pl. ofiolite

ofiolit (-fi-o-) s. n., pl. ofiolite

ofiolit s. n. (sil. -fi-o-), pl. ofiolite

OFIO- „șarpe, șerpuitor, flexuos, verde”. ◊ gr. ophis, eos „șarpe” > fr. ophio-, germ. id., engl. id., it. ofio- > rom. ofio-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., cu cap de șarpe; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu șerpi; ~fagie (v. -fagie), s. f., obicei de a se hrăni cu șerpi; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze flexibile; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de șerpi; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a șerpilor; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a șerpilor; ~latru (v. -latru), s. m., adorator al șerpilor; ~lit (v. -lit₁), s. n., rocă eruptivă ale cărei culori, verde și roșu, amintesc de pielea șerpilor; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul șerpilor; ~morf (v. -morf), adj., cu aspect de șarpe; ~nomiu (v. -nomiu), s. n., cavitate serpentiformă roasă de larve în părțile parenchimatice ale plantelor.

OFIOLÍT (< fr.; {s} ofio- + gr. lithos „piatră”) s. n. Grupă de roci eruptive bazice și ultrabazice, formate în zonele mobile de geosinclinal. De o. sunt adesea legate genetic zăcăminte magmatice de crom, platină, titan, fier, nichel, cupru etc.