6 definiții pentru ofiolatră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OFIOLÁTRU, -Ă, ofiolatri, -e, s. m. și f. Adorator al șerpilor. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiolâtre.

OFIOLÁTRU, -Ă, ofiolatri, -e, s. m. și f. Adorator al șerpilor. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiolâtre.

OFIOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Adorator al șerpilor. [Pron. -fi-o-. / < fr. ophiolâtre].

OFIOLÁTRU, -Ă s. m. f. adorator al șerpilor. (< fr. ophiolâtre)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ofiolátră (-fi-o-la-tră) s. f., g.-d. art. ofiolátrei; pl. ofiolátre

ofiolátră s. f. (sil. -fi-o-, -tră), g.-d. art. ofiolátrei; pl. ofiolátre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OFIO- „șarpe, șerpuitor, flexuos, verde”. ◊ gr. ophis, eos „șarpe” > fr. ophio-, germ. id., engl. id., it. ofio- > rom. ofio-.~cefal (v. -cefal), adj., cu cap de șarpe; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu șerpi; ~fagie (v. -fagie), s. f., obicei de a se hrăni cu șerpi; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze flexibile; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de șerpi; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a șerpilor; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a șerpilor; ~latru (v. -latru), s. m., adorator al șerpilor; ~lit (v. -lit1), s. n., rocă eruptivă ale cărei culori, verde și roșu, amintesc de pielea șerpilor; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul șerpilor; ~morf (v. -morf), adj., cu aspect de șarpe; ~nomiu (v. -nomiu), s. n., cavitate serpentiformă roasă de larve în părțile parenchimatice ale plantelor.

Intrare: ofiolatră
  • silabație: o-fi-o-la-tră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofiolatră
  • ofiolatra
plural
  • ofiolatre
  • ofiolatrele
genitiv-dativ singular
  • ofiolatre
  • ofiolatrei
plural
  • ofiolatre
  • ofiolatrelor
vocativ singular
  • ofiolatră
  • ofiolatro
plural
  • ofiolatrelor

ofiolatru, -ă ofiolatră

  • 1. Adorator al șerpilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: