17 definiții pentru ofili ovili


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OFILÍ, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se veșteji, a păli; a se îngălbeni. ◊ Tranz. Seceta ofilește plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [Var.: (înv. și reg.) ovilí vb. IV] – Din rus. ohilet’ „a se pipernici”.

OFILÍ, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se veșteji, a păli; a se îngălbeni. ◊ Tranz. Seceta ofilește plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [Var.: (înv. și reg.) ovilí vb. IV] – Din rus. ohilet’ „a se pipernici”.

OFILÍ, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante și părți ale lor) A se veșteji, a păli, a (se) trece; a se îngălbeni. Transportăm un pom...Cum l-o atinge soarele, se ofilește. GALAN, Z. R. 108. Prea ați făcut cald aici. Uite cum s-au ofilit frunzele! BASSARABESCU, S. N. 145. Nu-nflorește, Nici nu rodește Și nici locul nu-i priește, Ci mai mult se ofilește. TEODORESCU, P. P. 174. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde culoarea, frăgezimea feței; a-și pierde vigoarea, puterea. Dochia se ofilea pe zi ce merge și fire de argint îi răsăreau în păr. SADOVEANU, O. I 272. ◊ Tranz. Numai cine-a păscut dorul Știe cin’ mi-a albit părul Și mi-a ofilit trupșorul. TEODORESCU, P. P. 327. – Variantă: (învechit și regional) ovilí (NEGRUZZI, S. I 275) vb. IV.

A SE OFILÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre plante) A pierde vlaga și frăgezimea; a se veșteji. 2) fig. (despre persoane) A pierde prospețimea fizică; a se veșteji. /<rus. ohilĕti

A OFILÍ ~ésc tranz. A face să se ofilească. /<rus. ohilĕti

ofilì v. 1. a (se) îngălbini, a lângezi: de rumenă ce erea se ofilise ISP.; 2. a se trece, a se vesteji. [V. ovilì].

OVILÍ vb. IV v. ofili.

ovilì v. Mold. a ofili: împăratul ovilit și sarbăd la față. [Rut. UVIALIĬ, veșted].

ofilésc (ob.), ofelésc (Serbia), ovilésc și ubilésc (nord) și ovelésc, ovilésc (vechĭ) v. tr. (vsl. *u-venliti = venliti, nsl. veniti, rus. uvĭánutĭ, a ofili; rut. uvĭályĭ, ofilit. V. ugilit). Veștezesc. Îngălbenesc, usuc. V. refl. Mă veștezesc. Mă îngălbenesc, mă usuc: florile s’aŭ ofilit. Fig. A te ofili de întristare. Vechĭ. Mă descurajez. V. milcuĭesc.

ovelésc și ovilésc, V. ofilesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ofilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ofilésc, imperf. 3 sg. ofileá; conj. prez. 3 să ofileáscă

ofilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ofilésc, imperf. 3 sg. ofileá; conj. prez. 3 sg. și pl. ofileáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OFILÍ vb. a (se) îngălbeni, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tânji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pâhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)

OFILÍ vb. v. fana, trece.

OFILI vb. a (se) îngălbeni, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ofilí (ofilésc, ofilít), vb.1. A se veșteji. – 2. A slăbi, a se usca pe picioare. – Var. (Mold.) ovili, ugili. Sl. vęliti, fără îndoială în forma *uvęliti, cf. sl. uvęnąti (Cihac, II, 235), uvędati (Tiktin), rut. uvialii (Byhan 340), rus. ochileti (Candrea), cu același sens.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ofili, ofilesc v. t. a bate zdravăn, a desfigura în bătaie.

Intrare: ofili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ofili
  • ofilire
  • ofilit
  • ofilitu‑
  • ofilind
  • ofilindu‑
singular plural
  • ofilește
  • ofiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ofilesc
(să)
  • ofilesc
  • ofileam
  • ofilii
  • ofilisem
a II-a (tu)
  • ofilești
(să)
  • ofilești
  • ofileai
  • ofiliși
  • ofiliseși
a III-a (el, ea)
  • ofilește
(să)
  • ofilească
  • ofilea
  • ofili
  • ofilise
plural I (noi)
  • ofilim
(să)
  • ofilim
  • ofileam
  • ofilirăm
  • ofiliserăm
  • ofilisem
a II-a (voi)
  • ofiliți
(să)
  • ofiliți
  • ofileați
  • ofilirăți
  • ofiliserăți
  • ofiliseți
a III-a (ei, ele)
  • ofilesc
(să)
  • ofilească
  • ofileau
  • ofili
  • ofiliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ovili
  • ovilire
  • ovilit
  • ovilitu‑
  • ovilind
  • ovilindu‑
singular plural
  • ovilește
  • oviliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ovilesc
(să)
  • ovilesc
  • ovileam
  • ovilii
  • ovilisem
a II-a (tu)
  • ovilești
(să)
  • ovilești
  • ovileai
  • oviliși
  • oviliseși
a III-a (el, ea)
  • ovilește
(să)
  • ovilească
  • ovilea
  • ovili
  • ovilise
plural I (noi)
  • ovilim
(să)
  • ovilim
  • ovileam
  • ovilirăm
  • oviliserăm
  • ovilisem
a II-a (voi)
  • oviliți
(să)
  • oviliți
  • ovileați
  • ovilirăți
  • oviliserăți
  • oviliseți
a III-a (ei, ele)
  • ovilesc
(să)
  • ovilească
  • ovileau
  • ovili
  • oviliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ofili ovili

  • 1. (Despre plante) A se veșteji; a se îngălbeni.
    exemple
    • Transportăm un pom... Cum l-o atinge soarele, se ofilește. GALAN, Z. R. 108.
      surse: DLRLC
    • Prea ați făcut cald aici. Uite cum s-au ofilit frunzele! BASSARABESCU, S. N. 145.
      surse: DLRLC
    • Nu-nflorește, Nici nu rodește Și nici locul nu-i priește, Ci mai mult se ofilește. TEODORESCU, P. P. 174.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Seceta ofilește plantele.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fana trece vlăgui 2 exemple
    exemple
    • Dochia se ofilea pe zi ce merge și fire de argint îi răsăreau în păr. SADOVEANU, O. I 272.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Numai cine-a păscut dorul Știe cin’ mi-a albit părul Și mi-a ofilit trupșorul. TEODORESCU, P. P. 327.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba rusă ohilet’ „a se pipernici”
    surse: DEX '09 DEX '98