2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCEANÍDĂ, oceanide, s. f. Nimfă a mării, în mitologia greacă. – Din fr. océanide.

OCEANÍDĂ, oceanide, s. f. Nimfă a mării, în mitologia greacă. – Din fr. océanide.

oceani sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~de / E: fr océanide] (Mit; grc) Nimfă a mării.

OCEANÍDĂ s.f. (Mit.) Nimfă a mării, la greci. [Pron. -cea-. / < fr. oceanide].

OCEANÍDĂ s. f. (mit.) nimfă a mării. (< fr. océanide)

*oceanídă f., pl. e (lat. océanis, oceánidis, vgr. okeanis, -ídos). Ninfă marină: oceanidele eraŭ fiĭcele luĭ Ocean și ale Tetidiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oceanídă (-cea-) s. f., g.-d. art. oceanídei; pl. oceaníde

oceanídă s. f. (sil. -cea-), g.-d. art. oceanídei; pl. oceaníde


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OCEANÍDE (< fr.) s. f. pl. (În mitologia greacă; și ca nume proprii) Nimfe ale apelor. fiicele lui Ocean și ale zeiței Thetis. Cele mai cunoscute dintre ele: Doris, mama nereidelor; Climene, mama lui Prometeu; Philiria, mama centaurului Chiron.

oceanídă, oceanide s. f. Nimfă a mării în mitologia greacă. Oceanidele erau fiicele lui Okeanos și Tetis și vegheau pământul și apele mărilor. – Din fr. océanide.

Intrare: oceanide
oceanide
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: oceanidă
oceanidă substantiv feminin
  • silabație: -cea-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oceani
  • oceanida
plural
  • oceanide
  • oceanidele
genitiv-dativ singular
  • oceanide
  • oceanidei
plural
  • oceanide
  • oceanidelor
vocativ singular
plural