oceanidă sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~de / E: fr océanide] (Mit; grc) Nimfă a mării.

OCEANIDĂ s.f. (Mit.) Nimfă a mării, la greci. [Pron. -cea-. / < fr. oceanide].

OCEANIDĂ s. f. (mit.) nimfă a mării. (< fr. océanide)

*oceanídă f., pl. e (lat. océanis, oceánidis, vgr. okeanis, -ídos). Ninfă marină: oceanidele eraŭ fiĭcele luĭ Ocean și ale Tetidiĭ.

oceanidă (nimfă marină) (desp. -cea-) s. f., g.-d. art. oceanidei; pl. oceanide

oceanidă (-cea-) s. f., g.-d. art. oceanidei; pl. oceanide

oceanidă s. f. (sil. -cea-), g.-d. art. oceanidei; pl. oceanide

oceanidă, oceanide s. f. Nimfă a mării în mitologia greacă. Oceanidele erau fiicele lui Okeanos și Tetis și vegheau pământul și apele mărilor. – Din fr. océanide.

OCEANÍDE (< fr.) s. f. pl. (În mitologia greacă; și ca nume proprii) Nimfe ale apelor. fiicele lui Ocean și ale zeiței Thetis. Cele mai cunoscute dintre ele: Doris, mama nereidelor; Climene, mama lui Prometeu; Philiria, mama centaurului Chiron.