11 definiții pentru obuzier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBUZIÉR, obuziere, s. n. Gură de foc de artilerie asemănătoare cu tunul, care trage cu traiectorii foarte curbe pentru a lovi obiective situate în spatele unor obstacole înalte. [Pr.: -zi-er] – Din fr. obusier.

obuzier sn [At: HASDEU, I. V. 139 / P: ~zi-er / S și: ~usier / Pl: ~e / E: fr obusier] (Mil) Gură de foc asemănătoare cu tunul, cu țeava mai scurtă, al cărei proiectil urmează o traiectorie curbă.

OBUZIÉR, obuziere, s. n. Gură de foc de artilerie asemănătoare cu tunul, care trage cu traiectorii foarte curbe pentru a lovi obiective situate înapoia unor obstacole înalte. [Pr.: -zi-er] – Din fr. obusier.

OBUZIÉR, obuziere, s. n. Gură de foc asemănătoare cu tunul, dar cu țeava mai scurtă, al cărei proiectil urmează o traiectorie mai curbă decît proiectilul tras cu tunul. Știu însă că d-ta ai fost brigadir la regimentul 6 obuziere. SADOVEANU, P. M. 102. Armata noastră avea... 80 obuziere și 60 tunuri de cîmp. HASDEU, I. V. 13 9. – Pronunțat: -zi-er.

OBUZIÉR s.n. Piesă de artilerie cu țeavă scurtă și cu traiectorie mai curbată decât aceea a tunului. [Pron. -zi-er. / < fr. obusier].

OBUZIÉR s. n. piesă de artilerie, asemănătoare cu tunul, dar cu țeavă mai scurtă și cu traiectoria foarte curbă. (< fr. obusier)

OBUZIÉR ~e n. Tun de calibru mijlociu, cu țeava relativ scurtă, care trage cu o traiectorie foarte înaltă. [Sil. -zi-er] /<fr. obusier

*obuziér n., pl. e (fr. obusier). Arm. Tun scurt și gros care aruncă obuze și alte proĭectile. Obuzier de munte, obuzier ușor de suit pe munte. V. mortier.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obuziér (-zi-er) s. n., pl. obuziére

obuziér s. n. (sil. -zi-er), pl. obuziére

Intrare: obuzier
  • silabație: -zi-er
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obuzier
  • obuzierul
  • obuzieru‑
plural
  • obuziere
  • obuzierele
genitiv-dativ singular
  • obuzier
  • obuzierului
plural
  • obuziere
  • obuzierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obuzier

  • 1. Gură de foc de artilerie asemănătoare cu tunul, care trage cu traiectorii foarte curbe pentru a lovi obiective situate în spatele unor obstacole înalte.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Știu însă că d-ta ai fost brigadir la regimentul 6 obuziere. SADOVEANU, P. M. 102.
      surse: DLRLC
    • Armata noastră avea... 80 obuziere și 60 tunuri de cîmp. HASDEU, I. V. 13 9.
      surse: DLRLC

etimologie: