5 definiții pentru obtuziune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBTUZIÚNE, obtuziuni, s. f. (Rar) Obtuzitate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. obtusion.

OBTUZIÚNE, obtuziuni, s. f. (Rar) Obtuzitate. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. obtusion.

obtuziune sf [At: DN3 / P: ~zi-u~ / Pl: ~ni / E: fr obtusion] (Rar) Obtuzitate.

OBTUZIÚNE s.f. (Rar) Obtuzitate. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. obtusion].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obtuziúne (rar) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. obtuziúnii; pl. obtuziúni

obtuziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. obtuziúnii; pl. obtuziúni

Intrare: obtuziune
obtuziune substantiv feminin
  • silabație: -zi-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obtuziune
  • obtuziunea
plural
  • obtuziuni
  • obtuziunile
genitiv-dativ singular
  • obtuziuni
  • obtuziunii
plural
  • obtuziuni
  • obtuziunilor
vocativ singular
plural

obtuziune

etimologie: