11 definiții pentru obstrucționism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBSTRUCȚIONÍSM s. n. Atitudine a celor care folosesc sistematic obstrucția (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. obstructionnisme.

OBSTRUCȚIONÍSM s. n. Atitudine a celor care folosesc sistematic obstrucția (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. obstructionnisme.

obstrucționism sn [At: ȘĂINEANU / P: ~ți-o~ / E: fr obstructionisme] 1-2 Obstrucție (1-2).

OBSTRUCȚIONÍSM s. n. Obstrucție (2).

OBSTRUCȚIONÍSM s.n. Atitudine a celor care folosesc sistematic obstrucția (2). [Pron. -ți-o-. / < fr. obstructionnisme].

OBSTRUCȚIONÍSM s. n. tactică sistematică (parlamentară) în întrebuințarea de obstrucții (2). (< fr. obstructionnisme)

OBSTRUCȚIONÍSM n. Tactică de luptă politică, ai cărei adepți recurg la obstrucții. [Sil. -ți-o-] /<fr. obstructionnisme

obstrucționism n. procedeu de a vorbi într’una și a face propuneri noi spre a împiedica funcționarea regulată a unei adunări.

*obstrucționízm n. (d. obstrucțiune). Sistema celor care practică obstrucțiunea politică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obstrucționísm s. n. (sil. -ți-o-)

Intrare: obstrucționism
  • silabație: -ți-o-nism info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obstrucționism
  • obstrucționismul
  • obstrucționismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • obstrucționism
  • obstrucționismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obstrucționism

etimologie: