obstrucționism sn [At: ȘĂINEANU / P: ~ți-o~ / E: fr obstructionisme] 1-2 Obstrucție (1-2).

*OBSTRUCȚIONISM sbst. ⏲ Tactica întrebuințată de minoritatea dintr’un parlament, de a împiedeca sistematic, prin vorbă multă, prin scandaluri, etc., continuarea lucrărilor [fr.].

OBSTRUCȚIONISM s. n. Obstrucție (2).

OBSTRUCȚIONISM s.n. Atitudine a celor care folosesc sistematic obstrucția (2). [Pron. -ți-o-. / < fr. obstructionnisme].

OBSTRUCȚIONISM s. n. tactică sistematică (parlamentară) în întrebuințarea de obstrucții (2). (< fr. obstructionnisme)

OBSTRUCȚIONISM n. Tactică de luptă politică, ai cărei adepți recurg la obstrucții. [Sil. -ți-o-] /<fr. obstructionnisme

obstrucționism n. procedeu de a vorbi într’una și a face propuneri noi spre a împiedica funcționarea regulată a unei adunări.

*obstrucționízm n. (d. obstrucțiune). Sistema celor care practică obstrucțiunea politică.

obstrucționism (desp. -ți-o-) s. n.

obstrucționism (-ți-o-) s. n.

obstrucționism s. n. (sil. -ți-o-)

obstrucționism.