12 definiții pentru obliterație obliterațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBLITERÁȚIE, obliterații, s. f. 1. Obliterare. 2. (Med.) Obstrucție. – Din fr. oblitération, lat. obliteratio.

OBLITERÁȚIE, obliterații, s. f. 1. Obliterare. 2. (Med.) Obstrucție. – Din fr. oblitération, lat. obliteratio.

obliterație sf [At: MAT. MEDIC. 138 / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr oblitération, lat obliteratio, -onis] 1-2 Obliterare (1-2). 3 Astupare a vaselor sangvine prin trombi sau plăcuțe de aterom Si: obliterare (3), obstrucție.

OBLITERÁȚIE, obliterații, s. f. 1. Obliterare. 2. (Med.) Astuparea vaselor sanguine prin îngroșarea pereților sau prin formarea cheagurilor. Obliterația arterelor.

OBLITERÁȚIE s.f. 1. Obliterare. 2. Astupare a unui vas de sânge printr-un cheag sau prin îngroșarea pereților; obstrucție (1). [Gen. -iei, var. obliterațiune s.f. / cf. fr. oblitération, lat. oblitteratio].

OBLITERÁȚIE s. f. 1. obliterare. 2. (med.) obstrucție (1). (< fr. oblitération, lat. oblitteratio)

obliterațiune sf vz obliterație

OBLITERAȚIÚNE s.f. v. obliterație.

*obliterațiúne f. (lat. obliterátio, -ónis). Acțiunea de a oblitera. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obliteráție (o-bli-, -ți-e) s. f., art. obliteráția (-ți-a), g.-d. art. obliteráției; pl. obliteráții, art. obliteráțiile (-ți-i-)

obliteráție s. f. (sil. -ți-e), art. obliteráția (sil. -ți-a), g.-d. art. obliteráției; pl. obliteráții, art. obliteráțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBLITERÁȚIE s. (MED.) astupare, înfundare, obliterare, obstrucție, ocluziune. (~ ureterului.)

OBLITERAȚIE s. (MED.) astupare, înfundare, obliterare, obstrucție, ocluziune. (~ ureterului.)

Intrare: obliterație
obliterație substantiv feminin
  • silabație: o-bli-te-ra-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obliterație
  • obliterația
plural
  • obliterații
  • obliterațiile
genitiv-dativ singular
  • obliterații
  • obliterației
plural
  • obliterații
  • obliterațiilor
vocativ singular
plural
obliterațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obliterațiune
  • obliterațiunea
plural
  • obliterațiuni
  • obliterațiunile
genitiv-dativ singular
  • obliterațiuni
  • obliterațiunii
plural
  • obliterațiuni
  • obliterațiunilor
vocativ singular
plural

obliterație obliterațiune

etimologie: