3 definiții pentru oblație

obláție s. f., pl. obláții

OBLÁȚIE s.f. (Rar) Dar, ofrandă. ♦ Moment în slujba catolică. [Gen. -iei, var. oblațiune s.f. / < lat. oblatio, fr. oblation].

OBLÁȚIE s. f. jertfă adusă unei divinități; ofrandă. (< fr. oblation, lat. oblatio)

Intrare: oblație
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblație
  • oblația
plural
  • oblații
  • oblațiile
genitiv-dativ singular
  • oblații
  • oblației
plural
  • oblații
  • oblațiilor
vocativ singular
plural