9 definiții pentru oblație oblațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oblație sf [At: DN3 / V: (îvr) ~iune / Pl: ~ii / E: lat oblatio, -onis, fr oblation] 1 (Nob) Jertfă adusă unei divinități Vz ofrandă. 2 Moment în slujba catolică.

OBLÁȚIE s.f. (Rar) Dar, ofrandă. ♦ Moment în slujba catolică. [Gen. -iei, var. oblațiune s.f. / < lat. oblatio, fr. oblation].

OBLÁȚIE s. f. jertfă adusă unei divinități; ofrandă. (< fr. oblation, lat. oblatio)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBLAȚIÚNE s. v. dar, jertfă, ofrandă, prinos, sacrificiu.

oblațiune s. v. DAR. JERTFĂ. OFRANDĂ. PRINOS. SACRIFICIU.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

oblațiúne, oblațiuni s. f. (Rar) Jertfă adusă unei divinități; ofrandă. – Din fr. oblation.

Intrare: oblație
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblație
  • oblația
plural
  • oblații
  • oblațiile
genitiv-dativ singular
  • oblații
  • oblației
plural
  • oblații
  • oblațiilor
vocativ singular
plural
oblațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblațiune
  • oblațiunea
plural
  • oblațiuni
  • oblațiunile
genitiv-dativ singular
  • oblațiuni
  • oblațiunii
plural
  • oblațiuni
  • oblațiunilor
vocativ singular
plural