5 definiții pentru obijduitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBIJDUITÓR, -OÁRE, obijduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Asupritor, împilător. [Pr.: -du-i-] – Obijdui + suf. -tor.

OBIJDUITÓR, -OÁRE, obijduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Asupritor, împilător. [Pr.: -du-i-] – Obijdui + suf. -tor.

obijduitor sm [At: SADOVEANU, O. IX, 80 / Pl: ~i / E: obijdui + -tor] (Înv) Asupritor.

OBIJDUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial pop. Care obijduiește; care lezează demnitatea cuiva; jignitor; ofensator. [Sil. -du-i-] /a obijdui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obijduitór (înv.) (-du-i-) s. m., pl. obijduitóri

obijduitór s. m. (sil. -du-i-), pl. obijduitóri

Intrare: obijduitor
  • silabație: -du-i-tor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obijduitor
  • obijduitorul
  • obijduitoru‑
plural
  • obijduitori
  • obijduitorii
genitiv-dativ singular
  • obijduitor
  • obijduitorului
plural
  • obijduitori
  • obijduitorilor
vocativ singular
  • obijduitorule
plural
  • obijduitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obijduitor, -oare obijduitoare

etimologie:

  • Obijdui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09