Definiția cu ID-ul 1357990:
Tezaur
OBIJDUITOR s. m. (Învechit) Asupritor, împilator. Tronul se cîștigă de la tiranii agareni, obijduitorii creștinătății, prin intrigă și bacșișuri. SADOVEANU, O. X, 80. – pl.: obijduitori. – Obijdui + suf. -tor.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Nicoleta-Emilia
- acțiuni