5 intrări
36 de definiții

Explicative DEX

OBĂR s. m. v. ober.

OBĂR s. m. v. ober.

obăr2 sn vz obor2

obăr1 sm vz oberștaigăr

OBER, oberi, s. m. (Înv.) Oberchelner. [Var.: obăr s. m.] – Din germ. Ober.

OBOR2, oboare, s. n. Împrejmuire de nuiele sau de stuf făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde și a păstra peștele viu; spațiul din interiorul acestei împrejmuiri. – Din rus. obor „șnur”.

obărștaigăr sm vz oberștaigăr

obăștaigăr sm vz oberștaigăr

ober2 sm vz oberștaigăr

ober1 sm [At: SADOVEANU, O. IX, 316 / Pl: ~i / E: ger Ober] (Iuz) Chelner-șef.

oberștaigăr sm [At: DAVIDOGLU, M. 29 / V: (reg) obăr~, obăș~, ~er, ~băr / Pl: ~i / E: ger Obersteiger] (În limbajul minerilor) Tehnician imediat superior în grad maistrului miner.

obor2 sn [At: DAMÉ, T. 123 / V: (reg) obăr, ubăr / Pl: ~oare / E: rs обор] 1 Sfoară trecută prin ochiurile de la extremitatea năvodului și de care sunt legate bile de plumb. 2 Împrejmuire de nuiele sau de stuf, făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde și a păstra peștele viu. 3 Spațiu din interiorul acestei împrejmuiri.

ubăr sn vz obor2

OBOR2 sbst. 🐟 Sfoară, frînghiuță trecută prin ochiurile de la marginea prostovolului sau năvodului și pe care sînt înșirate din distanță în distanță, alice sau greutăți de plumb [rus. o b ó r a].

OBER, oberi, s. m. (Ieșit din uz) Chelner-șef, oberchelner. [Var.: obăr s. m.] – Din germ. Ober.

OBOR2, oboare, s. n. Împrejmuire de nuiele sau de stuf făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde și a păstra peștele viu; spațiul din interiorul acestei împrejmuiri. – Din rus. obor „șnur”.

OBER, oberi, s. m. (Germanism rar, în graiul minerilor) Muncitor șef. Mi s-a plîns oberul că faci revoluție în sector. DAVIDOGLU, M. 29.

OBOR, oboare, s. n. 1. (Munt., Mold.) Loc, de obicei împrejmuit, unde se ține tîrgul de vite, de fîn, de lemne; tîrg de vite. Negustori aprigi de cereale, geambași vestiți de oboare, samsari de lînă și brînzeturi. I. BOTEZ, ȘC. 87. Măgarul se vinde tot în oborul armăsarilor. PANN, P. V. II 117. Se mai duse stăpînul nostru La obor Și cumpără doi boi. TEODORESCU, P. P. 140. 2. Împrejmuire pentru vite în apropierea casei, la cîmp, la tîrlă etc.; țarc, ocol. Văzu la lumina lunei pe porcarul mînăstirii ducînd din urmă vreo zece-cincisprezece porci, care scăpaseră pe semne din obor. STĂNOIU, C. I. 186. 3. (Regional) Loc îngrădit în jurul unei case țărănești (v. curte) sau în apropierea ei, unde se țin unelte agricole, nutreț pentru vite etc. Iată că era-n mijlocul oborului, înaintea curții, un stîlp mare. RETEGANUL, P. III 21. Cînd treci pe lîngă obor, Mă cuprinde, bade-un dor. HODOȘ, P. P. 45. 4. Împrejmuire de nuiele, de stuf făcută într-o apă curgătoare pentru a ademeni și păstra peștele viu; spațiul din interiorul acestei împrejmuiri. Talianul îi al obștei, cu tot ce are: plase, sîrme, taraci, oboare. DAVIDOGLU, O. 51.

OBOR1 oboare n. 1) (în trecut) Loc special rezervat pentru vânzarea vitelor; târg de vite. 2) Loc împrejmuit (în apropierea casei sau în câmp) unde se țin vitele; țarc; ocol. 3) Loc împrejmuit cu stuf sau nuiele într-o apă curgătoare, pentru a prinde peștele sau pentru a păstra viu peștele prins. /<bulg., sb. obor

OBOR2 oboare n. Sfoară cu ajutorul căreia mreaja unui năvod se prinde în apă. /<rus. obor

òbor n. sfoară trecută prin ochiurile năvodului și pe care sunt înșirate mărgele de plumb. [Rus. OBORA, șnur].

1) obór n., pl. oare (bg. sîrb. obor, obor; rut. pol. obora, obor: rus. obóra, pl. obóry, nojiță, zabor, zaplaz, gard; vsl. obora, funie. V. obor 2 și Bern. 1, 176). Ocol, loc îngrădit în care se țin vitele satuluĭ saŭ ale bîlcĭuluĭ. Locu unde se vînd vite, fîn ș. a. Sfoara saŭ funia de la marginea uneĭ plase, unuĭ năvod ș. a.

Ortografice DOOM

ober (înv.) (germ.) [er pron. ăr] s. m., pl. oberi

obor (pop.) s. n., pl. oboare

!ober (înv.) [e pron. ă] s. m., pl. oberi

obor (pop.) s. n., pl. oboare

ober s. m., pl. oberi

obor (târg, ocol, împrejmuire într-o apă curgătoare) s. n., pl. oboare

Argou

a fi dus la obor expr. (intl.) a fi dus la deal (1., 3).

mă Bucur Obor! expr. (iron.) mă bucur!

Arhaisme și regionalisme

óbăr, obări, (ober), s.m. (reg.) Prim-maistru miner. – Din germ. Ober „superior” (DEX); cf. germ. Obersteiger (MDA).

óber, s.m. v. obăr.

Tezaur

OBER1 s. m. (Ieșit din uz) Chelner-șef. Se plătește nu numai ceea ce consumi, ci și haina neagră și zîmbetele chelnerilor... și decorația princiară a sălii și gravitatea oberului. Sadoveanu, o. ix, 316. – Pl.: oberi. – Din germ. Ober.

OBERȘTAIGĂR. s. m. (În graiul minerilor) Tehnician imediat superior în grad maistrului miner, ajutor de șef de sector. Mi s-a plins oberul că faci revoluție în sector. davidoglu, m. 29, cf. 54, a iii 13. – pl.: oberștaigări. – Și : obărștaigăr (a iii 8, 13, 15, 19), obăștaigăr (com. pașca), ober, obăr (a iII 8, 9, 13, 14, 15, 19) s. m. – Din germ. Obersteiger.

OBOR2 s. n. 1. Sfoară trecută prin ochiurile de la extremitatea năvodului sau prostovolului și de care sînt legate, din distanță în distanță, bile de plumb. cf. damé, t. 123, 125, antipa, p. 433. 2. Împrejmuire de nuiele sau de stuf, făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde și a păstra peștele viu; spațiul din interiorul acestei împrejmuiri. Se îngrădește un obor mare, provăzut din toate părțile cu numeroase „limbi'' – adică cu guri de intrare, făcute în gard... prin cari poate intra peștele. antipa, p. 555, cf. 629. Talianul îi al obștei, cu tot ce are: plase, sîrme, taraci, oboare. davidoglu, o. 54. – pl.: oboare. – Și: (regional) obăr (damé, t. 128), ubăr (id. ib.) s. n. - Din rus. обор ”șnur".

Intrare: OBĂR
OBĂR
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: obăr
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obăr
  • obărul
  • obăru‑
plural
  • obări
  • obării
genitiv-dativ singular
  • obăr
  • obărului
plural
  • obări
  • obărilor
vocativ singular
  • obărule
  • obăre
plural
  • obărilor
Intrare: ober
  • pronunție: obăr
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ober
  • oberul
  • oberu‑
plural
  • oberi
  • oberii
genitiv-dativ singular
  • ober
  • oberului
plural
  • oberi
  • oberilor
vocativ singular
  • oberule
  • obere
plural
  • oberilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obăr
  • obărul
  • obăru‑
plural
  • obări
  • obării
genitiv-dativ singular
  • obăr
  • obărului
plural
  • obări
  • obărilor
vocativ singular
  • obărule
  • obăre
plural
  • obărilor
Intrare: oberștaigăr
oberștaigăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
obărștaigăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
obăștaigăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obăr
  • obărul
  • obăru‑
plural
  • obări
  • obării
genitiv-dativ singular
  • obăr
  • obărului
plural
  • obări
  • obărilor
vocativ singular
  • obărule
  • obăre
plural
  • obărilor
Intrare: obor (pisc.)
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obor
  • oborul
  • oboru‑
plural
  • oboare
  • oboarele
genitiv-dativ singular
  • obor
  • oborului
plural
  • oboare
  • oboarelor
vocativ singular —
plural —
obăr2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obăr
  • obărul
plural
  • obăre
  • obărele
genitiv-dativ singular
  • obăr
  • obărului
plural
  • obăre
  • obărelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ubăr
  • ubărul
plural
  • ubăre
  • ubărele
genitiv-dativ singular
  • ubăr
  • ubărului
plural
  • ubăre
  • ubărelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ober, oberisubstantiv masculin

  • 1. învechit Chelner șef. DEX '09
    sinonime: oberchelner
  • 2. germanism rar (În graiul minerilor) Muncitor șef. DLRLC
    • format_quote Mi s-a plîns oberul că faci revoluție în sector. DAVIDOGLU, M. 29. DLRLC
etimologie:

obor, oboaresubstantiv neutru

  • 1. Împrejmuire de nuiele sau de stuf făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde și a păstra peștele viu; spațiul din interiorul acestei împrejmuiri. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Talianul îi al obștei, cu tot ce are: plase, sîrme, taraci, oboare. DAVIDOGLU, O. 51. DLRLC
  • 2. Sfoară cu ajutorul căreia mreaja unui năvod se prinde în apă. MDA2 CADE NODEX
etimologie:
  • limba rusă obor, обор „șnur” DEX '09 MDA2 CADE NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.