2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBȘTÍRE, obștiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a obști și rezultatul ei; înștiințare, anunțare. – V. obști.

OBȘTÍRE, obștiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a obști și rezultatul ei; înștiințare, anunțare. – V. obști.

obștire sf [At: CANTEMIR, HR. 240 / Pl: ~ri / E: obști] (Înv) 1 Unire. 2 Asociație. 3 Anunțare.

OBȘTÍRE, obștiri, s. f. (Învechit) înștiințare, știre. Se porni vuietul mulțimii.Să obștească, să obștească... Să auzim obștirea. CAMIL PETRESCU, O. II 682.

OBȘTÍ, obștesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. – Din sl. obĭštiti sau din obște.

obști [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 41r/31 / V: (reg) obeștui / Pzi: ~tesc / E: vsl обьщити] (Înv) 1 vr (D. oameni) A se alătura celorlalți în păreri, în acțiuni etc. Si: (înv) a se însoți, a se întovărăși. 2 vt A anunța.

OBȘTÍ, obștesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. – Din sl. obĩštiti sau din obște.

OBȘTÍ, obștesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. El obști că va ședea armia acolo cincisprezece zile. BĂLCESCU, O. II 119. ◊ Refl. pas. Propunerile de membri onorari să se facă mai întîi dinaintea unei comisiuni examinatoare care va decide dacă se pot obști în adunarea generală. ODOBESCU, S. I 503.

A OBȘTÍ ~ésc tranz. înv. A face cunoscut unei colectivități; a anunța în mod public. /<sl. obištiti

OBȘTI vb. (Mold.) 1. A se uni, a se întovărăși. Cetind preotul molitvele ceale de facerea frăției și obeștuindu-să cu chizeșie ca aceaea denaintea voinței cruci și a svintei Evanghelii, să făcea desăvîrșit frați buni. ȘT, 260. Face scîrbe fraților ce nu vrură să să obștească cu dînsul. DOSOFTEI. VS. Înfricoșături să se zică . . . aceluia carile la acel sobor a se obști ar tăgădui. CANTEMIR, IST.; cf. DM 152r. 2. A vesti, a înștiința, a anunța. Propozitul socotelii au fost, ca într-atîta adunare, de nevoie adevărul a nu arăta, iară de bună voie numai singur eu a-l ști sau cătră altul iarăși adevărului iubitoriu a-l obști. CANTEMIR, IST. Și pre celalalt tomos a istorii<i> a săvîrși să ne învrednicim și mai curînd tuturor să să obștească. CANTEMIR, FIR. Variante: obeștui (ȘT, 260; DM, 152r). Etimologie: sl. obĭštiti.

obștì v. a divulga, a face cunoscut: el obști, că armia va ședea 15 zile BĂLC.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obștíre (înv.) s. f., g.-d. art. obștírii; pl. obștíri

obștíre s. f., g.-d. art. obștírii; pl. obștíri

obștí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obștésc, imperf. 3 sg. obșteá; conj. prez. 3 obșteáscă

obștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obștésc, imperf. 3 sg. obșteá; conj. prez. 3 sg. și pl. obșteáscă

Intrare: obștire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obștire
  • obștirea
plural
  • obștiri
  • obștirile
genitiv-dativ singular
  • obștiri
  • obștirii
plural
  • obștiri
  • obștirilor
vocativ singular
plural
Intrare: obști
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obști
  • obștire
  • obștit
  • obștitu‑
  • obștind
  • obștindu‑
singular plural
  • obștește
  • obștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obștesc
(să)
  • obștesc
  • obșteam
  • obștii
  • obștisem
a II-a (tu)
  • obștești
(să)
  • obștești
  • obșteai
  • obștiși
  • obștiseși
a III-a (el, ea)
  • obștește
(să)
  • obștească
  • obștea
  • obști
  • obștise
plural I (noi)
  • obștim
(să)
  • obștim
  • obșteam
  • obștirăm
  • obștiserăm
  • obștisem
a II-a (voi)
  • obștiți
(să)
  • obștiți
  • obșteați
  • obștirăți
  • obștiserăți
  • obștiseți
a III-a (ei, ele)
  • obștesc
(să)
  • obștească
  • obșteau
  • obști
  • obștiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obștire

etimologie:

  • vezi obști
    surse: DEX '98 DEX '09

obști

  • 1. învechit A anunța tuturor.
    exemple
    • El obști că va ședea armia acolo cincisprezece zile. BĂLCESCU, O. II 119.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Propunerile de membri onorari să se facă mai întîi dinaintea unei comisiuni examinatoare care va decide dacă se pot obști în adunarea generală. ODOBESCU, S. I 503.
      surse: DLRLC

etimologie: