10 definiții pentru obștime

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBȘTÍME s. f. (Înv.) Obște (1). – Obște + suf. -ime.

OBȘTÍME s. f. (Înv.) Obște (1). – Obște + suf. -ime.

obștime sfs [At: (a. 1743) BV II, 72 / E: obște + -ime] (Înv) 1-2 Obște (1-2).

OBȘTÍME s. f. (Învechit) Obște (1). Deși privit de toată obștimea ca un cuvios, era cel mai smerit între toți. NEGRUZZI, S. I 215.

OBȘTÍME f. (cu sens colectiv) înv. 1) v. OBȘTE 2) pop. Totalitate a organizațiilor obștești. /obște + suf. ~ime

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obștime (înv.) s. f., g.-d. art. obștimii

obștime (înv.) s. f., g.-d. art. obștimii

obștíme s. f., g.-d. art. obștímii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBȘTÍME s. v. colectivitate, comunitate, obște, societate.

obștime s. v. COLECTIVITATE. COMUNITATE. OBȘTE. SOCIETATE.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

obștíme s. f. sg. 1. (Înv.) Obște. 2. Colectivitate de călugări. – Din obște + suf. -ime.

Intrare: obștime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obștime
  • obștimea
plural
genitiv-dativ singular
  • obștimi
  • obștimii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obștimesubstantiv feminin

etimologie:
  • Obște + sufix -ime. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.