2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obârșire sf [At: NEAGOE, ÎNV. 248/25 / Pl: ~ri / E: obârși] (Înv) 1 Sfârșit. 2 Capăt. 3 Îndeplinire.

OBÂRȘÍ, obârșesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se trage, a-și avea originea, a proveni. Din obârșie (derivat regresiv).

obârși [At: PALIA (1581), ap. DHLR II, 517 / Pzi: esc / E: obârșie] 1-2 vtr (Îrg) A (se) termina. 3 vt (Ban; îe) A o ~ cu cineva A o păți. 4 vr (Îvr) A se epuiza. 5 vt (Înv) A urma un sfat, o indicație. 6 vt (Înv) A îndeplini. 7 vr (Înv) A se realiza. 8 vt (Înv) A face să devină. 9 vi (Îvr) A trăi. 10 vi (Înv) A izvorî. 11 vi (Înv) A urma imediat după cineva.

oberși[1] v vz obârși

  1. Variantă nemenționată în definiția principală — LauraGellner

OBÂRȘÍ, obârșesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se trage, a-și avea originea, a proveni. – Din obârșie (derivat regresiv).

obîrșésc v. tr. (vsl. obrŭšati, din *obvrŭšati, V. obîrșie, săvîrșesc). Vechĭ. Sfîrșesc, termin: moartea multe lucrurĭ taĭe și să se obîrșească nu lasă (Cost. 1, 249 și 252; N. Cost. 2, 487).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!obârșí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se obârșéște, imperf. 3 sg. se obârșeá; conj. prez. 3 se obârșeáscă

obârșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obârșésc, imperf. 3 sg. obârșeá.; conj. prez. 3 sg. și pl. obârșeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBÂRȘÍ vb. v. încheia, îndeplini, înfăptui, realiza, sfârși, termina.

obîrși vb. v. ÎNCHEIA. ÎNDEPLINI. ÎNFĂPTUI. REALIZA. SFÎRȘI. TERMINA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

obârșí, obârșésc, vb. IV (pop.) 1. a scotoci, a căuta rostul, începutul unui lucru, originea; a se trage din, a proveni din. 2. a sfârși, a termina. 3. a trăi. 4. a izvorî. 5. a succeda.

Intrare: obârșire
obârșire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obârșire
  • obârșirea
plural
  • obârșiri
  • obârșirile
genitiv-dativ singular
  • obârșiri
  • obârșirii
plural
  • obârșiri
  • obârșirilor
vocativ singular
plural
Intrare: obârși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obârși
  • obârșire
  • obârșit
  • obârșitu‑
  • obârșind
  • obârșindu‑
singular plural
  • obârșește
  • obârșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obârșesc
(să)
  • obârșesc
  • obârșeam
  • obârșii
  • obârșisem
a II-a (tu)
  • obârșești
(să)
  • obârșești
  • obârșeai
  • obârșiși
  • obârșiseși
a III-a (el, ea)
  • obârșește
(să)
  • obârșească
  • obârșea
  • obârși
  • obârșise
plural I (noi)
  • obârșim
(să)
  • obârșim
  • obârșeam
  • obârșirăm
  • obârșiserăm
  • obârșisem
a II-a (voi)
  • obârșiți
(să)
  • obârșiți
  • obârșeați
  • obârșirăți
  • obârșiserăți
  • obârșiseți
a III-a (ei, ele)
  • obârșesc
(să)
  • obârșească
  • obârșeau
  • obârși
  • obârșiseră
oberși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obârși oberși

etimologie: