2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OAREȘICÁRE adj. pron. nehot. (Pop.) Oarecare (I1). – Oare + și + care.

oareșicare anh [At: GCR II, 106/26 / P: oa-reși~ / Pl: ~ / E: oare1 + și + care] 1-2 Oarecare (1-2).

OAREȘICÁRE adj. nehot. (Pop.) Oarecare (I 1). – Oare + și + care.

OAREȘICÁRE adj. nehot. v. oarecare.

OARECÁRE, oarecare, adj. pron. nehot., pron. nehot. I. Adj. pron. invar. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareșicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanță, neînsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva. – Oare + care.

oarecare [At: COD. VOR. 28/1 / V: (înv) or~ / A și: (reg) oare~ / Pl: (înv) ~și, (asr) ~ri / G-D: ~cărui(a), ~cărei(a), ~căror(a) / E: oare1 + care] 1 pnh (Îrg) Cineva. 2 pnh (Îrg) Careva. 3 pnh (Îrg) Câtva. 4 pnh (Îvr) Oricare. 5 anh Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape Si: (îrg) oarece (4). 6 anh Anumit. 7 anh (Înv; lpl) Câțiva. 8 anh Indiferent care. 9 anh Lipsit de importanță Si: neînsemnat. 10 anh Care nu iese din comun Si: obișnuit.

orecare pnh, anh vz oarecare

OARECÁRE, oarecare, adj. nehot., pron. nehot. I. Adj. nehot. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape; oareșicare. ♦ Anumit. 2. Indiferent care; careva. 3. Fără importanță, neînsemnat; care nu iese din comun. II. Pron. nehot. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva. – Oare + care.

OARECÁRE adj. nehot. 1. Anumit. Simeon privea cu oarecare mirare la supunerea lui. Mihu. SADOVEANU, O. VII 121 Ana vorbea cu autoritate și cu oarecare dispreț. C. PETRESCU, C. V. 231. Cu toate astea, chiar fără permisiunea ta, eu te. voi urma. la o distanță oarecare! REBREANU, R. 11 229. 2. Indiferent care, careva. Dacă nu ne-am fi-ntîlnit (Absolut din întîmplare) Tu pe altul oarecare Tot așa l-ai fi iubit. TOPÎRCEANU, M. 58. 3. Neînsemnat, fără importanță; ceva. Înlăuntru, oarecare frămîntare și neorînduială. SADOVEANU, A. L. 184. În vremea ei, atunci, întîmplarea a fost oarecare. id. O. V 92. ◊ (Substantivat) Prietenul meu nu e un oarecare. – Variantă: oareșicáre (pronunțat oa-reși-) adj. nehot.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oareșicáre (-reși-) (pop.) adj. pr. invar.

oareșicáre adj. m. (sil. -reși-), f. oareșicáre; pl. m. și f. oareșicáre

oarecáre1 adj. pr. invar.

oarecáre adj. m., f. oarecáre; pl. m. și f. oarecáre

oarecare (sg. și pl., m. și f.)

oarecare m. și f., oarecărui gen. m., oarecărei gen. f.; oarecare pl. m. și f. (oarecare femei), oarecăror gen. pl. m. și f.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OAREȘICÁRE adj. ceva, câtva, oarecare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecât, oarecâtva, oareșice. (Are ~ treabă.)

OAREȘICARE adj. ceva, cîtva, oarecare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecît, oarecîtva, oareșice. (Are ~ treabă.)

OARECÁRE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întârziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obișnuit. (Un individ ~.) 4. adj. neînsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. câtva, nițel, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 6. adj. ceva, câtva, oareșicare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecât, oarecâtva, oareșice. (Are ~ treabă acolo.) 7. adj. anumit, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreț.)

OARECARE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întîrziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obișnuit. (Un individ ~.) 4. adj. neînsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. cîtva, nițel, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 6. adj. ceva, cîtva, oareșicare, (înv. și reg.) cevași, cevașilea, oarecît, oarecîtva, oareșice. (Are ~ treabă acolo.) 7. adj. anumit, (înv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispreț.)

Intrare: oareșicare
  • silabație: oa-reși-
adjectiv invariabil (I9)
  • oareșicare
Intrare: oarecare (adj.)
oarecare2 (adj.) adjectiv pronominal invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • oarecare
  • silabație: oa-reși-
adjectiv invariabil (I9)
  • oareșicare

oareșicare

etimologie:

  • Oare + și + care
    surse: DEX '09 DEX '98

oarecare (adj.) oareșicare

  • 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: oareșicare
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Simeon privea cu oarecare mirare la supunerea lui Mihu. SADOVEANU, O. VII 121.
        surse: DLRLC
      • Ana vorbea cu autoritate și cu oarecare dispreț. C. PETRESCU, C. V. 231.
        surse: DLRLC
      • Cu toate astea, chiar fără permisiunea ta, eu te voi urma la o distanță oarecare! REBREANU, R. 11 229.
        surse: DLRLC
  • 2. Indiferent care.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: careva un exemplu
    exemple
    • Dacă nu ne-am fi-ntîlnit (Absolut din întîmplare) Tu pe altul oarecare Tot așa l-ai fi iubit. TOPÎRCEANU, M. 58.
      surse: DLRLC
  • 3. Fără importanță; care nu iese din comun.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ceva (adj.) neînsemnat 3 exemple
    exemple
    • Înlăuntru, oarecare frămîntare și neorînduială. SADOVEANU, A. L. 184.
      surse: DLRLC
    • În vremea ei, atunci, întîmplarea a fost oarecare. SADOVEANU, O. V 92.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Prietenul meu nu e un oarecare.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Oare + care
    surse: DEX '98 DEX '09