13 definiții pentru nurcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NÚRCĂ, nurci, s. f. Mic animal mamifer semiacvatic, cu blana de culoare cafenie-roșcată, deasă, mătăsoasă, foarte apreciată, cu botul ascuțit și cu degetele unite prin membrane înotătoare (Lutreola lutreola). ♦ Blana acestui animal. – Din pol., ucr. nurka.

NÚRCĂ, nurci, s. f. Mic animal mamifer semiacvatic, cu blana de culoare cafenie-roșcată, deasă, mătăsoasă, foarte apreciată, cu botul ascuțit și cu degetele unite prin membrane înotătoare (Lutreola lutreola). ♦ Blana acestui animal. – Din pol., ucr. nurka.

NÚRCĂ, nurci, s. f. Mic animal mamifer din familia jderului, care trăiește în apropierea apelor curgătoare și a cărui blană, de culoare cafenie-roșcată, este foarte prețuită (Mustela lutreola). Prepara și unele din animalele bălții, mai ales vidre și nurci. SADOVEANU, Î. A. 200. ♦ Blana prelucrată a animalului descris mai sus. Mi-o făgăduit rochie de nurcă. ALECSANDRI, T. 1153. Pre Movil-a îmbrăcat C-un contuș frumos de nurcă, Și Ștefan în mîni i-a dat Buzduganul armășiei. NEGRUZZI, S. I 133.

NÚRCĂ ~ci f. 1) Mamifer carnivor semiacvatic, de talie mică, cu corpul alungit, mlădios, cu botul ascuțit, având membre scurte, prevăzute cu membrane interdigitale și cu blană deasă, cafenie sau albă, foarte prețioasă. 2) Blana acestui animal. [G.-D. nurcii] /<pol., ucr. nurka

nurcă f. V. norcă: o blană nurcă AL.

nórcă și núrcă f., pl. ĭ (rus. nórka, vidră mică, sîrn. norac, rut. núrecĭ, nurcĭ, scufundător; pol. nurek, -rka, d. vsl. nyrati, a se scufunda; ung. nérc, nyerc, germ. nerz, nörz; ngr. núrka, dihor. V. ponor). Un fel de vidră (mustéla lutréola). Blana eĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

núrcă s. f., g.-d. art. núrcii; pl. nurci

núrcă s. f., g.-d. art. núrcii; pl. nurci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NÚRCĂ s. (ZOOL.; Lutreola lutreola) lutră, (rar) lutreolă, noriță, dihor de apă.

NURCĂ s. (ZOOL.; Lutreola lutreola) lutră, (rar) lutreolă, noriță, dihor de apă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

núrcă (núrci), s. f. – Nutrie (Mustela lutreola). – Var. norcă. Pol., bg. nurka, rus. norka (Cihac, II, 217; Tiktin; Conev 56), cf. ngr. νοῦρϰα (Meyer, Neugr. St., II, 47).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trompă de elefant și coaie de nurcă expr. (vulg., glum.) meniu sofisticat.

Intrare: nurcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nurcă
  • nurca
plural
  • nurci
  • nurcile
genitiv-dativ singular
  • nurci
  • nurcii
plural
  • nurci
  • nurcilor
vocativ singular
plural

nurcă lutreola

  • 1. Mic animal mamifer semiacvatic, cu blana de culoare cafenie-roșcată, deasă, mătăsoasă, foarte apreciată, cu botul ascuțit și cu degetele unite prin membrane înotătoare (Lutreola lutreola).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Prepara și unele din animalele bălții, mai ales vidre și nurci. SADOVEANU, Î. A. 200.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Blana acestui animal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mi-o făgăduit rochie de nurcă. ALECSANDRI, T. 1153.
        surse: DLRLC
      • Pre Movil-a îmbrăcat C-un contuș frumos de nurcă, Și Ștefan în mîni i-a dat Buzduganul armășiei. NEGRUZZI, S. I 133.
        surse: DLRLC

etimologie: