3 intrări
31 de definiții

Explicative DEX

NUNTAȘ, -Ă, nuntași, -e, s. m. și f. Persoană care participă la o nuntă, care face parte din alaiul unei nunți. ♦ (Reg.) Vornicel la nuntă. – Nuntă + suf. -aș.

NUNTAȘ, -Ă, nuntași, -e, s. m. și f. Persoană care participă la o nuntă, care face parte din alaiul unei nunți. ♦ (Reg.) Vornicel la nuntă. – Nuntă + suf. -aș.

NUNTI, nuntesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. (Pop.) A face nuntă (1), a (se) căsători, a (se) cununa; p. ext. a petrece la nuntă. – Din nuntă.

NUNTI, nuntesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. (Pop.) A face nuntă (1), a (se) căsători, a (se) cununa; p. ext. a petrece la nuntă. – Din nuntă.

nunta v vz nunti[1] modificată

  1. În original, greșit tipărit: vz nunți — LauraGellner

nuntaș, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 139r/21 / Pl: ~i, ~e / E: nuntă + -aș] 1 smf Persoană care participă la o nuntă (1) Si: (nob) nuntariu (2), (reg) nuntălaș. 2 sm (Reg) Vornicel la nuntă (1).

nunti [At: (cca 1662-1730) MAG. IST. III, 39/15 / V: (îrg) ~ta / Pzi: ~tesc / E: nuntă] 1-6 vtir (Pop) A (se) căsători (religios). 7-9 vtir (Pop) A petrece la nuntă (2). 10 vi (Reg) A se pregăti de nuntă (1). 11 vi (Olt) A se tocmi prea mult. 12-14 vitr (Rar; d. animale) A (se) împerechea. corectat(ă)

NUNTAȘ sm. Cel chemat la nuntă, cel ce ia parte la serbarea, la petrecerea de la nuntă: ~ii nu mai osteneau într’una de la casa ginerelui la casa miresei (I.-GH.); Brazi și păltinași I-am avut ~i (ALECS.).

NUNTI (-tesc) vb. intr. A serba nunta, a petrece la nuntă: așa a nuntit biata babă (SB.); Și patruzeci de zile’ntregi Au tot nuntit (COȘB.).

NUNTIT l. adj. 1 p. NUNTI 2 Căsătorit: trăiră în pace și veselie perechea ~ă (ISP.). II. sbst. Nuntire.

NUNTA vb. I v. nunti.

NUNTAȘ, nuntași, s. m. Persoană care participă la o nuntă, care face parte din alaiul unei nunți; flăcău care însoțește călare alaiul unei nunți. De la han, mireasa și toți nuntașii s-au urcat în cele opt căruțe împodobite cu verdeață. CAMIL PETRESCU, O. I 95. Văzutu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socrii mari și cu nuntași, Și nouăzeci de feciorași Veneau călări. COȘBUC, P. I 56. Nuntașii veniseră în Fănești cu toate trebuincioasele și așteptau ziua cununiei. BOLINTINEANU, O. 441. ◊ Fig. Prepelița-n sîrg adună Pe nuntași mereu. COȘBUC, P. II 34. Soarele și luna Mi-au ținut cununa. Brazi și paltinași I-am avut nuntași. ALECSANDRI, P. P. 2.

NUNTI, nuntesc, vb. IV. Intranz. (Popular) 1. A se căsători, a face nuntă. După ce-or nunti, va aduce coconul mireasa la moștenirea lui. SADOVEANU, D. P. 62. Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit... Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. COȘBUC, P. I 55. ◊ Fig. Lumina și cîntul nuntesc peste fire. GOGA, C. P. 84. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Să-mi prind eu peștișor, Să-mi nuntesc nunta cu el. PĂSCULESCU, L. P. 175. ♦ Tranz. A căsători pe cineva. Sîmbătă-l logodea, Duminică-l și nuntea. TEODORESCU, P. P. 616. 2. A participa la o petrecere de nuntă, a petrece la nunta cuiva. Și patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. COȘBUC, P. I 58. – Variantă: (regional) nunta (PĂSCULESCU, L. P. 178) vb. I.

NUNTAȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană invitată la o nuntă; om care petrece la o nuntă. /nuntă + suf. ~aș

A NUNTI ~esc pop. 1. intranz. 1) A petrece la nuntă. 2) A face nuntă; a se căsători. 2. tranz. A face să se căsătorească. /Din nuntă

nuntaș m. cel chemat la o nuntă.

nuntì v. 1. a serba nunta; 2. a se căsători.

nuntáș, -ă s. Persoană care participă la nuntă.

nuntésc v. intr. Celebrez nunta, petrec la nuntă: noŭă zile aŭ nuntit nuntașiĭ.

Ortografice DOOM

nuntaș s. m., pl. nuntași

nuntașă (pop., fam.) s. f., art. nuntașa, g.-d. art. nuntașei; pl. nuntașe

nunti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntesc, 3 sg. nuntește; imperf. 1 nunteam; conj. prez. 1 sg. să nuntesc, 3 să nuntească

nuntaș (pop., fam.) s. m., pl. nuntași

nuntașă (pop., fam.) s. f., art. nuntașa, g.-d. art. nuntașei; pl. nuntașe

nunti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntesc, imperf. 3 sg. nuntea; conj. prez. 3 să nuntească

nuntaș s. m., pl. nuntași

nuntașă s. f., art. nuntașa, g.-d. art. nuntașei; pl. nuntașe

nunti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntesc, imperf. 3 sg. nuntea; conj. prez. 3 sg. și pl. nuntească

Sinonime

NUNTI vb. v. căsători, cununa.

nunti vb. v. CĂSĂTORI. CUNUNA.

Arhaisme și regionalisme

nunti, nuntesc, vb. IV (pop.) 1. a face nuntă, a (se) căsători, a (se) cununa; a se pregăti de nuntă. 2. a se tocmi prea mult, a se târgui. 3. (despre animale) a se împerechea.

Tezaur

NUNTAȘ, -Ă s. m. și f. Persoană care participă la o nuntă (1), care face parte din alaiul unei nunți; (regional) nuntălaș, (neobișnuit) nuntariu (2). Giuca nuntașii și să veseliia. dosoftei, v. s. noiembrie 139r/21, cf. 108v/2. Era gata ca să șadă la masă cu nuntașii lui (sfîrșitul sec. XVIII). let. iii, 254/25, cf. negruzzi, s. iii, 138. Mare nuntă se făcea, cu nuntași nenumarați. alecsandri, p. ii, 179. Nuntașii veniseră în Fănești cu toate trebuincioasele și așteptau ziua cununiei. bolintineanu, o. 441, cf. marian, nu. 210. Din larg cuprins de multe zări, Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. coșbuc, p. i, 55, cf. 56. Nuntașii au să vină. f (1900), 553, cf. 554. Nuntașii, cu Voinea în frunte, au început să încure... caii nerăbdători. galaction, o. 73. De la han, mireasa și toți nuntașii s-au urcat în cele opt căruțe împodobite cu verdeață. camil petrescu, o. i, 95. Nuntașii beau țuică fiartă. stancu, d. 75. Se iveau nuntașii. v. rom. iulie 1954, 226. Miri, părinți, nuntași, primiți Toți urarea: să trăiți. contemp. 1962, nr. 795, 1/4. Nuntașii încăleca, Cu Bogdan vesel pleca. alecsandri, p. p. 176, cf. h xii 35, xviii 147. Ascultați, ascultați, Dumneavoastră, cinstiți nuntași. teo-dorescu, p. p. 166. Să s-aleagă din nuntași. Mat. folk. 110, cf. graiul, i, 40. Vinurile le vărsa, Ulițile le umplea, Nuntași caii-și adăpa. păsculescu, l. p. 205, cf. 204, arh. folk. iii, 53. (Fig.) Prepelița-n sîrg adună Pe nuntași mereu. coșbuc, p. ii, 34. Soarele și luna Mi-au ținut cununa, Brazi și păltinași I-am avut nuntași.alecsandri, p. p. 2. ◊ (Adjectival; rar) Strîngîndu-se dintr-amîndouă țările boiari și alți oameni nuntași (a. 1623). mag. ist, i, 283/8. (Fig.) Numai tu o duci pe brațe uluind nuntașii brazi. lesnea, i. 135. ♦ (Regional) Vornicel la nuntă (1). cf. dm, alr ii 2 684/784. – pl.: nuntași, -e. – Nuntă + suf. -aș.

NUNTI vb. IV. 1. Tranz, intranz. și refl. recipr. (Popular) A face nuntă (1), a (se) căsători (religios); p. ext. a petrece la nuntă. Să vie în țară să nuntească feciorul Radului Vodă (cca 1662-1730). mag. ist. iii, 39/15, cf. dosoftei, v. s. octombrie 82r/3, noiembrie 108v/1. Mihai Vodă... au mărsu asupra Irimiii Vodă, care să află la Trotuș, nuntind, nepurtînd grijă așea în grabă să-i fie oaspe Mihai Vodă. n. costin, l. 594 cf. 435. Și boierimea a doo țări nuntiră 3 săptămîni. neculce, l. 120, cf. 69. Cnimon dănțuiaște, nunteaște, iar Teoghen umblă rătăcit. aethiopica, 7r/4. Și de ee să nu o nuntesc? kotzebue, u. 8v/3. Din pricina lui nu-i să nuntiți azi. pr. dram. 382. Acolo trebuie să mergem, să nuntim sau să războim. gane, n. i, 12. Patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. coșbuc, b. 22, cf. 18, id. p. i, 55, 285, marian, nu. 210. Călina ce nuntise c-un tînăr, cît un prinț, Călina, mîndra floare, întoarsă-i la părinți. păun-pincio, p. 79. Se adună din nou, de astă dată însă numai neamurile mai de aproape și se nuntesc ziua întreagă. păcală, m. r. 178. Rîvnește-a se nunti. murnu, o. 10, cf. klopștock, f. 286. După ce-or nunti, va aduce coconul mireasa la moștenirea lui. sadoveanu, d. p. 62. L-am nuntit acum două săptămîni. stancu, r. a. i,. 82. Sîmbătă-l Logodea, Duminică-l Și nuntea, teodorescu, p. p. 616, cf. 531, 617, Mat. folk. 94, 362, mateescu, b. 97, a v 18, vi 26. ◊ Intranz. (Construit cu complement intern) Nuntă să nuntească, Legea să-mplinească. teodorescu, p. p. 652, cf. 91. Nunta, taică, ni-aș nunti, Pe tine.te-aș pomeni, graiul, i, 73. Lasă nunta să nuntească Și vin la neică afar ! păsculescu, l. p. 168, cf. 175, 178. ◊ (În context figurat) Cuconițele din Pind... s-au nuntat Ș-au toane. i. văcărescul, p. 351/15. ◊ Fig. Lumina și cîntul nuntesc peste fire. goga, c. p. 84. ♦ Intranz. (Regional) A se pregăti de nuntă (1) (Drăgușeni-Pașcani). a vi 26. ♦ Intranz. (Prin nord-estul Olt.) A se tocmi prea mult, a se tîrgui. cf. MAT. DIALECT. I, 232. 2. intranz. și relf. recipr. (Rar; despre animale) A se împerechea. cf. heliade, o. i, 358. Miliardele de gîze își scîrțîiau elitrele, căutîndu-se și nuntind în ierburi. sadoveanu, m. c. 94, cf. alr ii 4 959/228. – prez. ind.: nuntesc. – Și: (învechit și regional) nunta vb. I. scl 1963, 28. – v. nuntă.

Intrare: nuntaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nuntaș
  • nuntașul
  • nuntașu‑
plural
  • nuntași
  • nuntașii
genitiv-dativ singular
  • nuntaș
  • nuntașului
plural
  • nuntași
  • nuntașilor
vocativ singular
  • nuntașule
  • nuntașe
plural
  • nuntașilor
Intrare: nuntașă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nuntașă
  • nuntașa
plural
  • nuntașe
  • nuntașele
genitiv-dativ singular
  • nuntașe
  • nuntașei
plural
  • nuntașe
  • nuntașelor
vocativ singular
  • nuntașă
  • nuntașo
plural
  • nuntașelor
Intrare: nunti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nunti
  • nuntire
  • nuntit
  • nuntitu‑
  • nuntind
  • nuntindu‑
singular plural
  • nuntește
  • nuntiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nuntesc
(să)
  • nuntesc
  • nunteam
  • nuntii
  • nuntisem
a II-a (tu)
  • nuntești
(să)
  • nuntești
  • nunteai
  • nuntiși
  • nuntiseși
a III-a (el, ea)
  • nuntește
(să)
  • nuntească
  • nuntea
  • nunti
  • nuntise
plural I (noi)
  • nuntim
(să)
  • nuntim
  • nunteam
  • nuntirăm
  • nuntiserăm
  • nuntisem
a II-a (voi)
  • nuntiți
(să)
  • nuntiți
  • nunteați
  • nuntirăți
  • nuntiserăți
  • nuntiseți
a III-a (ei, ele)
  • nuntesc
(să)
  • nuntească
  • nunteau
  • nuntiră
  • nuntiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nunta
  • nuntare
  • nuntat
  • nuntatu‑
  • nuntând
  • nuntându‑
singular plural
  • nuntează
  • nuntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nuntez
(să)
  • nuntez
  • nuntam
  • nuntai
  • nuntasem
a II-a (tu)
  • nuntezi
(să)
  • nuntezi
  • nuntai
  • nuntași
  • nuntaseși
a III-a (el, ea)
  • nuntează
(să)
  • nunteze
  • nunta
  • nuntă
  • nuntase
plural I (noi)
  • nuntăm
(să)
  • nuntăm
  • nuntam
  • nuntarăm
  • nuntaserăm
  • nuntasem
a II-a (voi)
  • nuntați
(să)
  • nuntați
  • nuntați
  • nuntarăți
  • nuntaserăți
  • nuntaseți
a III-a (ei, ele)
  • nuntează
(să)
  • nunteze
  • nuntau
  • nuntară
  • nuntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nuntaș, nuntașisubstantiv masculin
nuntașă, nuntașesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care participă la o nuntă, care face parte din alaiul unei nunți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De la han, mireasa și toți nuntașii s-au urcat în cele opt căruțe împodobite cu verdeață. CAMIL PETRESCU, O. I 95. DLRLC
    • format_quote Văzutu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socrii mari și cu nuntași, Și nouăzeci de feciorași Veneau călări. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
    • format_quote Nuntașii veniseră în Fănești cu toate trebuincioasele și așteptau ziua cununiei. BOLINTINEANU, O. 441. DLRLC
    • format_quote figurat Prepelița-n sîrg adună Pe nuntași mereu. COȘBUC, P. II 34. DLRLC
    • format_quote figurat Soarele și luna Mi-au ținut cununa. Brazi și paltinași I-am avut nuntași. ALECSANDRI, P. P. 2. DLRLC
    • 1.1. regional masculin Vornicel la nuntă. DEX '09 DEX '98
      • diferențiere Flăcău care însoțește călare alaiul unei nunți. DLRLC
etimologie:
  • Nuntă + -aș. DEX '98 DEX '09

nunti, nuntescverb

  • 1. popular A face nuntă, a (se) căsători, a (se) cununa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După ce-or nunti, va aduce coconul mireasa la moștenirea lui. SADOVEANU, D. P. 62. DLRLC
    • format_quote Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit... Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. COȘBUC, P. I 55. DLRLC
    • format_quote figurat Lumina și cîntul nuntesc peste fire. GOGA, C. P. 84. DLRLC
    • format_quote figurat Să-mi prind eu peștișor, Să-mi nuntesc nunta cu el. PĂSCULESCU, L. P. 175. DLRLC
    • format_quote Sîmbătă-l logodea, Duminică-l și nuntea. TEODORESCU, P. P. 616. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A petrece la nuntă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. COȘBUC, P. I 58. DLRLC
etimologie:
  • nuntă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.