NUNTAȘ, -Ă s. m. și f. Persoană care participă la o nuntă (1), care face parte din alaiul unei nunți; (regional) nuntălaș, (neobișnuit) nuntariu (2). Giuca nuntașii și să veseliia. dosoftei, v. s. noiembrie 139^r/21, cf. 108^v/2. Era gata ca să șadă la masă cu nuntașii lui (sfîrșitul sec. XVIII). let. iii, 254/25, cf. negruzzi, s. iii, 138. Mare nuntă se făcea, cu nuntași nenumarați. alecsandri, p. ii, 179. Nuntașii veniseră în Fănești cu toate trebuincioasele și așteptau ziua cununiei. bolintineanu, o. 441, cf. marian, nu. 210. Din larg cuprins de multe zări, Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. coșbuc, p. i, 55, cf. 56. Nuntașii au să vină. f (1900), 553, cf. 554. Nuntașii, cu Voinea în frunte, au început să încure... caii nerăbdători. galaction, o. 73. De la han, mireasa și toți nuntașii s-au urcat în cele opt căruțe împodobite cu verdeață. camil petrescu, o. i, 95. Nuntașii beau țuică fiartă. stancu, d. 75. Se iveau nuntașii. v. rom. iulie 1954, 226. Miri, părinți, nuntași, primiți Toți urarea: să trăiți. contemp. 1962, nr. 795, 1/4. Nuntașii încăleca, Cu Bogdan vesel pleca. alecsandri, p. p. 176, cf. h xii 35, xviii 147. Ascultați, ascultați, Dumneavoastră, cinstiți nuntași. teo-dorescu, p. p. 166. Să s-aleagă din nuntași. Mat. folk. 110, cf. graiul, i, 40. Vinurile le vărsa, Ulițile le umplea, Nuntași caii-și adăpa. păsculescu, l. p. 205, cf. 204, arh. folk. iii, 53. (Fig.) Prepelița-n sîrg adună Pe nuntași mereu. coșbuc, p. ii, 34. Soarele și luna Mi-au ținut cununa, Brazi și păltinași I-am avut nuntași.alecsandri, p. p. 2. ◊ (Adjectival; rar) Strîngîndu-se dintr-amîndouă țările boiari și alți oameni nuntași (a. 1623). mag. ist, i, 283/8. (Fig.) Numai tu o duci pe brațe uluind nuntașii brazi. lesnea, i. 135. ♦ (Regional) Vornicel la nuntă (1). cf. dm, alr ii 2 684/784. – pl.: nuntași, -e. – Nuntă + suf. -aș.