opțiuni
  • info

15 definiții pentru nunțiatură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NUNȚIATÚRĂ, nunțiaturi, s. f. 1. Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină, condusă de un nunțiu. ♦ Local unde funcționează această reprezentanță. 2. Funcția de nunțiu. [Pr.: -ți-a-. – Var.: nunciatúră s. f.] – Din it. nunziatura.

NUNȚIATÚRĂ, nunțiaturi, s. f. 1. Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină, condusă de un nunțiu. ♦ Local unde funcționează această reprezentanță. 2. Funcția de nunțiu. [Pr.: -ți-a-. – Var.: nunciatúră s. f.] – Din it. nunziatura.

nunțiatură sf [At: ȘINCAI, HR. II, 241/20 / P: ~ți-a~ / V: ~ncia~ / Pl: ~ri / E: lat nunciatura (nuntiatura), ger Nuntiatur, it nunziatura] 1 Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină, condusă de un nunțiu. 2 Local unde funcționează o nunțiatură (1). 3 Funcție de nunțiu.

NUNȚIATÚRĂ, nunțiaturi, s. f. Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină; localul unde se află această reprezentanță. ♦ Funcția nunțiului. – Pronunțat: -ți-a-. – Variantă: nunciatúră s. f.

NUNȚIATÚRĂ s.f. Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină. ♦ Localul acestei reprezentanțe. ♦ Calitate, funcție de nunțiu. [Pron. -ți-a-, var. nunciatură s.f. / < germ. Nuntiatur, it. nunziatura].

NUNȚIATÚRĂ s. f. reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină. ◊ funcția nunțiului. (< it. nunziatura)

NUNȚIATURĂ f. 1) Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină, condusă de un nunțiu. 2) Sediul acestei reprezentanțe. 3) Funcția de nunțiu. [Sil. -ti-a-] /[1]

  1. Var. nunciatură — LauraGellner

* nunțiatúră f., pl. ĭ (it. nunziatura). Demnitatea de nunțiŭ. – Fals nunciatură.

NUNCIATÚRĂ s. f. v. nunțiatură.

nunciatură sf vz nunțiatură

NUNCIATÚRĂ s.f. v. nunțiatură.

nunciatură f. demnitatea nunciului.

* nunciatúră, núnciŭ V. nunț-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nunțiatură (desp. -ți-a-) s. f., g.-d. art. nunțiaturii; pl. nunțiaturi

nunțiatură (-ți-a-) s. f., g.-d. art. nunțiaturii; pl. nunțiaturi

nunțiatúră s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. nunțiatúrii; pl. nunțiatúri[1]

  1. Var. nunciatură — LauraGellner
Intrare: nunțiatură
nunțiatură substantiv feminin
  • silabație: nun-ți-a- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nunțiatură
  • nunțiatura
plural
  • nunțiaturi
  • nunțiaturile
genitiv-dativ singular
  • nunțiaturi
  • nunțiaturii
plural
  • nunțiaturi
  • nunțiaturilor
vocativ singular —
plural —
nunciatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nunciatură
  • nunciatura
plural
  • nunciaturi
  • nunciaturile
genitiv-dativ singular
  • nunciaturi
  • nunciaturii
plural
  • nunciaturi
  • nunciaturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nunțiatură, nunțiaturisubstantiv feminin

  • 1. Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină, condusă de un nunțiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Local unde funcționează această reprezentanță. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Funcția de nunțiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.