nunțiatură sf [At: ȘINCAI, HR. II, 241/20 / P: ~ți-a~ / V: ~ncia~ / Pl: ~ri / E: lat nunciatura (nuntiatura), ger Nuntiatur, it nunziatura] 1 Reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină, condusă de un nunțiu. 2 Local unde funcționează o nunțiatură (1). 3 Funcție de nunțiu.