3 intrări

school Articole pe această temă:

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NUMEROTÁT2, -Ă, numerotați, -te, adj. Care poartă un număr de ordine (pentru a putea fi identificat și deosebit); înregistrat sub un anumit număr; spec. paginat. – V. numerota.

NUMEROTÁT2, -Ă, numerotați, -te, adj. Care poartă un număr de ordine (pentru a putea fi identificat și deosebit); înregistrat sub un anumit număr; spec. paginat. – V. numerota.

NUMEROTÁT1 s. n. Numerotare. – V. numerota.

NUMEROTÁT1 s. n. Numerotare. – V. numerota.

numerotat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: numerota] 1 Care poartă un număr (31) de ordine, pentru identificare și diferențiere Si: (înv) numerarisit. 2 Înregistrat sub un anumit număr (31). 3 (Spc) Paginat.

numerotat1 sn [At: DLR / E: numerota] Numerotare.

NUMEROTÁT, -Ă, numerotați,-te, adj. Care poartă un număr de ordine; însemnat cu un număr de ordine (pentru a putea fi deosebit, identificat). La rînd, în cuiere, atîrnă vărgate, Veșmintele aspre și numerotate. LESNEA, I. 79.

NUMEROTÁT s.n. Numerotare. [< numerota].

NUMEROTÁ, numerotez, vb. I. Tranz. A însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele). – Din fr. numeroter.

NUMEROTÁ, numerotez, vb. I. Tranz. A însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele). – Din fr. numeroter.

numerota vt [At: I. IONESCU, M. 150 / Pzi: ~tez / E: fr numéroter] A însemna obiectele sau ființele dintr-o serie cu numere1 (31) în ordine succesivă, pentru a le putea identifica și deosebi între ele Si: (reg) numeriza.

NUMEROTÁ, numerotez, vb. I. Tranz. A însemna (ființe sau obiecte) cu numere în ordine succesivă (pentru a le deosebi, a le identifica). A numerota cărțile.

NUMEROTÁ vb. I. tr. A însemna cu numere în ordine succesivă. [< fr. numéroter].

NUMEROTÁ vb. tr. a însemna cu numere în ordine succesivă. (< fr. numéroter)

A NUMEROTÁ ~éz tranz. (obiecte, ființe etc.) A însemna cu numere în ordine succesivă. /<fr. numéroter

* numerotéz v. tr. (fr. numéroter, d. numéro, care vine d. it. número, număr). Pun număr ca să se distingă: a numerota paginile uneĭ cărțĭ, scaunele uneĭ sale, casele uneĭ strade.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

numerotá (a ~) vb., ind. prez. 3 numeroteáză

numerotá vb., ind. prez. 1 sg. numerotez, 3 sg. și pl. numeroteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: numerotat (adj.)
numerotat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • numerotat
  • numerotatul
  • numerotatu‑
  • numerota
  • numerotata
plural
  • numerotați
  • numerotații
  • numerotate
  • numerotatele
genitiv-dativ singular
  • numerotat
  • numerotatului
  • numerotate
  • numerotatei
plural
  • numerotați
  • numerotaților
  • numerotate
  • numerotatelor
vocativ singular
plural
Intrare: numerotat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • numerotat
  • numerotatul
  • numerotatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • numerotat
  • numerotatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: numerota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • numerota
  • numerotare
  • numerotat
  • numerotatu‑
  • numerotând
  • numerotându‑
singular plural
  • numerotea
  • numerotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • numerotez
(să)
  • numerotez
  • numerotam
  • numerotai
  • numerotasem
a II-a (tu)
  • numerotezi
(să)
  • numerotezi
  • numerotai
  • numerotași
  • numerotaseși
a III-a (el, ea)
  • numerotea
(să)
  • numeroteze
  • numerota
  • numerotă
  • numerotase
plural I (noi)
  • numerotăm
(să)
  • numerotăm
  • numerotam
  • numerotarăm
  • numerotaserăm
  • numerotasem
a II-a (voi)
  • numerotați
(să)
  • numerotați
  • numerotați
  • numerotarăți
  • numerotaserăți
  • numerotaseți
a III-a (ei, ele)
  • numerotea
(să)
  • numeroteze
  • numerotau
  • numerota
  • numerotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

numerotat (adj.)

  • 1. Care poartă un număr de ordine (pentru a putea fi identificat și deosebit); înregistrat sub un anumit număr.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • La rînd, în cuiere, atîrnă vărgate, Veșmintele aspre și numerotate. LESNEA, I. 79.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi numerota
    surse: DEX '09 DEX '98

numerotat (s.n.)

etimologie:

  • vezi numerota
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

numerota

  • 1. A însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pagina attach_file un exemplu
    exemple
    • A numerota cărțile.
      surse: DLRLC

etimologie: