numerotare sf [At: NEGULICI / Pl: ~tări / E: numerota] Însemnare a obiectelor sau ființelor dintr-o serie cu numere¹ (31) în ordine succesivă, pentru a le identifica și deosebi între ele Si: numerotat¹, numerotație.

NUMEROTARE, numerotări, s. f. Acțiunea de a numerota și rezultatul ei. Numerotarea capitolelor cu cifre romane.

NUMEROTARE s.f. Acțiunea de a numerota și rezultatul ei; ordonare după numere; numerotație; numerotat. [< numerota].

numerota vt [At: I. IONESCU, M. 150 / Pzi: ~tez / E: fr numéroter] A însemna obiectele sau ființele dintr-o serie cu numere¹ (31) în ordine succesivă, pentru a le putea identifica și deosebi între ele Si: (reg) numeriza.

*NUMEROTA (-otez) vb. tr. 1 A pune un număr ¶ 2 A deosebi prin numere [fr.].

NUMEROTA, numerotez, vb. I. Tranz. A însemna (ființe sau obiecte) cu numere în ordine succesivă (pentru a le deosebi, a le identifica). A numerota cărțile.

NUMEROTA vb. I. tr. A însemna cu numere în ordine succesivă. [< fr. numéroter].

NUMEROTA vb. tr. a însemna cu numere în ordine succesivă. (< fr. numéroter)

A NUMEROTA ~ez tranz. (obiecte, ființe etc.) A însemna cu numere în ordine succesivă. /<fr. numéroter

numerotà v. a deosebi cu numere.

* numerotéz v. tr. (fr. numéroter, d. numéro, care vine d. it. número, număr). Pun număr ca să se distingă: a numerota paginile uneĭ cărțĭ, scaunele uneĭ sale, casele uneĭ strade.

numerotare s. f., g.-d. art. numerotării; pl. numerotări

numerotare s. f., g.-d. art. numerotării; pl. numerotări

numerotare s. f., g.-d. art. numerotării; pl. numerotări

numerota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. numerotez, 3 numerotează; conj. prez. 1 sg. să numerotez, 3 să numeroteze

numerota (a ~) vb., ind. prez. 3 numerotează

numerota vb., ind. prez. 1 sg. numerotez, 3 sg. și pl. numerotează

NUMEROTARE s. v. paginare.

NUMEROTARE s. numerotație, paginare, paginație, (înv.) paginatură. (~ filelor unui caiet.)

NUMEROTA vb. v. pagina.

NUMEROTA vb. a pagina. (A ~ un caiet.)