opțiuni
  • info

13 definiții pentru numerota

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NUMEROTA, numerotez, vb. I. Tranz. A însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele). – Din fr. numeroter.

NUMEROTA, numerotez, vb. I. Tranz. A însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele). – Din fr. numeroter.

numerota vt [At: I. IONESCU, M. 150 / Pzi: ~tez / E: fr numéroter] A însemna obiectele sau ființele dintr-o serie cu numere1 (31) în ordine succesivă, pentru a le putea identifica și deosebi între ele Si: (reg) numeriza.

NUMEROTA, numerotez, vb. I. Tranz. A însemna (ființe sau obiecte) cu numere în ordine succesivă (pentru a le deosebi, a le identifica). A numerota cărțile.

NUMEROTA vb. I. tr. A însemna cu numere în ordine succesivă. [< fr. numéroter].

NUMEROTA vb. tr. a însemna cu numere în ordine succesivă. (< fr. numéroter)

A NUMEROTA ~ez tranz. (obiecte, ființe etc.) A însemna cu numere în ordine succesivă. /<fr. numéroter

numerotà v. a deosebi cu numere.

* numerotéz v. tr. (fr. numéroter, d. numéro, care vine d. it. número, număr). Pun număr ca să se distingă: a numerota paginile uneĭ cărțĭ, scaunele uneĭ sale, casele uneĭ strade.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

numerota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. numerotez, 3 numerotează; conj. prez. 1 sg. să numerotez, 3 să numeroteze

numerota (a ~) vb., ind. prez. 3 numerotează

numerota vb., ind. prez. 1 sg. numerotez, 3 sg. și pl. numerotează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NUMEROTA vb. v. pagina.

NUMEROTA vb. a pagina. (A ~ un caiet.)

Intrare: numerota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • numerota
  • numerotare
  • numerotat
  • numerotatu‑
  • numerotând
  • numerotându‑
 singular plural
  • numerotează
  • numerotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • numerotez
 (să)
  • numerotez
  • numerotam
  • numerotai
  • numerotasem
a II-a (tu)
  • numerotezi
 (să)
  • numerotezi
  • numerotai
  • numerotași
  • numerotaseși
a III-a (el, ea)
  • numerotează
 (să)
  • numeroteze
  • numerota
  • numerotă
  • numerotase
plural I (noi)
  • numerotăm
 (să)
  • numerotăm
  • numerotam
  • numerotarăm
  • numerotaserăm
  • numerotasem
a II-a (voi)
  • numerotați
 (să)
  • numerotați
  • numerotați
  • numerotarăți
  • numerotaserăți
  • numerotaseți
a III-a (ei, ele)
  • numerotează
 (să)
  • numeroteze
  • numerotau
  • numerotară
  • numerotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

numerota, numerotezverb

  • 1. A însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pagina
    • format_quote A numerota cărțile. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic