NUMEROTA vb. I. tranz. A însemna obiectele sau ființele dintr-o serie cu numere¹ (I 3) în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și deosebi între ele), a pune un număr¹; (regional) a numeriza. cf. prot.-pop., n. D., PONTBRIANT, D., LM, DDRF, BARCIANU,alexi, w., șăineanu, d. u. Mașină de numerotat filele la registre. v. molin, v. t. 57. Numerotăm... cu o cretă 1, 2, 3 etc. spre a ști ordinea. romanescu, zeț. 24. Le putem deci numerota (adică le putem atribui cîte un indice număr natural). stoilov, t. f. 15. ◊ refl. pas. Aceste valori mobiliare s-au cercetat, numerotat și evaluat cu ocaziunea facerii statisticii din 1859-1860. i. ionescu, m. 150. ◊ refl. impers. Se numerotează cu mîna. v. molin, v. t. 57. – prez. ind.: numerotez. – Din fr. numéroter.