3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NUMĂRĂTÓR, -OÁRE, numărători, -oare, s. n., s. m. 1. S. n. Aparat care servește la numărare. 2. S. m. și f. (Rar) Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesia de a număra. 3. S. m. Termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție, arătând numărul de părți egale (indicate de numitor) conținute de fracție. – Număra + suf. -ător.

numărător, ~oare [At: ST. LEX. 223r/1 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: număra1 + -(ă)tor] 1 sm Persoană care face un calcul. 2 sm Persoană cu funcția de a număra1 (1), de a socoti bani. 3 sn (Înv) Numeral (5). 4 sm (Înv, sn) Parte a unei fracții ordinare situată deasupra liniei de fracție și care reprezintă deîmpărțitul operației de împărțire Si: (înv) numerator. 5 sn Aparat folosit la numerotare în presa de tipar înalt. 6 sn (Îs) ~ tipografic Aparat de numărat și calculat volumul de text al unui manuscris dactilografiat. 7 sf Abac. 8 a (Înv; îs) Bani ~ Bani numerar.

NUMĂRĂTÓR, -OÁRE, numărători, -oare, subst. 1. S. n. Aparat care servește la numărare. 2. S. m. și f. (Rar) Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra. 3. S. m. Termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție și reprezentând deîmpărțitul operației de împarțire. – Număra + suf. -ător.

NUMĂRĂTÓR1, numărători, s. m. Termenul fracției ordinare scris deasupra liniei de fracție arătînd numărul părților care intervin în fracție.

NUMĂRĂTÓR2, numărătoare, s. n. Aparat care servește la numărarea a ceva.

NUMĂRĂTÓR3, -OÁRE, numărători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care numără ceva.

NUMĂRĂTÓR s.m. 1. Termen al unei fracții, scris deasupra liniei de fracție, care arată numărul de părți conținute de fracție. 2. Aparat folosit pentru numărat. [< număra + -tor, după fr. numérateur].

NUMĂRĂTÓR I. s. m. 1. termen al unei fracții, deasupra liniei de fracție, indicând numărul de părți conținute de fracție. 2. aparat folosit la numerotare la tiparul înalt. II. s. m. f. persoană care numără, socotește, calculează ceva (după fr. numérateur)

NUMĂRĂTÓR1 ~oáre n. Aparat pentru numărare sau pentru numerotare. /a număra + suf. ~ător

NUMĂRĂTÓR2 ~i m. mat. Termen al unei fracții ordinare, aflat deasupra liniei de fracție, care arată câte părți egale conține această fracție; deîmpărțit al unei fracții. /a număra + suf. ~ător

NUMĂRĂTOR s. m. (Criș., Trans. SE) În sintagma numărător de stele = astrolog, cititor în stele. Meșterii astronomiei ce să cheamă numărători si socotitori de steale. GA, 58r. Fiind acela numărătoriu de stele. MISC. 1778, 47r. Etimologie: număra + suf. -tor. Vezi și număra.

numărător m. număr ce indică câte părți ale unității se coprind într’o fracțiune.

numărătór, -oáre adj. Care numără. S.f. Acțiunea saŭ știința de a număra, de a afla număru uneĭ sume, uneĭ mulțimĭ (statistică, recensiment, catagrafie): după ultima numărătoare, populațiunea Româniiĭ e de 20,000,000. S.n., pl. oare. Aritm. Acela dintre ceĭ doĭ terminĭ aĭ uneĭ fracțiunĭ care arată de cîte orĭ cuprinde părțile unitățiĭ și care se scrie deasupra numitoruluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

numărătór1 (persoană, termen al unei fracții) s. m., pl. numărătóri

numărătór2 (aparat) s. n., pl. numărătoáre

numărătór (persoană, termen al unei fracții) s. m., pl. numărătóri

numărătór (aparat) s. n., pl. numărătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NUMĂRĂTÓR adj. v. cash, gata, gheață, lichid, numerar, sunător.

arată toate definițiile

Intrare: numărător (aparat)
numărător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • numărător
  • numărătorul
  • numărătoru‑
plural
  • numărătoare
  • numărătoarele
genitiv-dativ singular
  • numărător
  • numărătorului
plural
  • numărătoare
  • numărătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: numărător (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • numărător
  • numărătorul
  • numărătoru‑
plural
  • numărători
  • numărătorii
genitiv-dativ singular
  • numărător
  • numărătorului
plural
  • numărători
  • numărătorilor
vocativ singular
  • numărătorule
plural
  • numărătorilor
Intrare: numărător (termen)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • numărător
  • numărătorul
  • numărătoru‑
plural
  • numărători
  • numărătorii
genitiv-dativ singular
  • numărător
  • numărătorului
plural
  • numărători
  • numărătorilor
vocativ singular
  • numărătorule
plural
  • numărătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

numărător (aparat)

  • 1. Aparat care servește la numărare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • Număra + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

numărător, -oare (persoană) numărătoare

  • 1. rar Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesia de a număra.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00

etimologie:

numărător (termen)

  • 1. Termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție, arătând numărul de părți egale (indicate de numitor) conținute de fracție.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: numeral (s.n.)

etimologie:

  • Număra + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN