NUMĂRĂTOR¹ I. adj. Care numără; în (parale) numărătoare, în numerar, în bani (peșin). II. sm. 1 Cel ce numără ¶ 2 💫 †~ de stele, cititor de stele, astrolog: de să va prileji neștine vre-un filosof sau vre-un numărătoriu de stele... și de-i va dzice „fur”, nu să va certa ca un suduitoriu (PRV.-LP.). III. (pl. -toare) sn. Un fel de stampilă pentru tipărit numere pe paginile unui registru, etc. (🖼 3367).

NUMĂRĂTOR² sm. ➕ 👉 FRACȚIUNE [număra].

NUMĂRĂTOR subst., adj. 1. s. m. Persoană care face o numărătoare (1), o socoteală, un calcul; persoană care îndeplinește funcția de a număra¹ (1), de a socoti (bani). cf. ANON. CAR. Un numărător și un vistiernic, IST. AM. 6^v/6. Dacă s-ar îngădui numărătoriului atîta răpaos... apoi spre a număra un bilion s-ar cuveni a trăi 19,025 ani. AR (1837), 8²/34, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Numărător de hîrtie. NOM. PROF. 51. Numărător de bani. ib. 69. 2. s. n. (Învechit) Numeral (2). Numărătoriul iaste cu care numire a lucrure numărăm, cumu e: unul, doi, trei și alte. ST. LEX. 223^r/1. 3. s. m. și (Învechit) n. Parte a unei fracții ordinare situată deasupra liniei de fracție și care reprezintă deîmpărțitul operației de împărțire; (învechit) numerator. Cel mai mic să cheamă numărătoriu și să pune deasupra pe linie, AMFILOHIE, E. 42/9, cf. ARITM. (1805), 59/7, ARITM. (1806), 53/18, ASACHI, E. I, 68/21, a. TEODORESCU, a. 36/14, STAMATI, D., POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, v. Numim fracțiune algebrică o expresiune de forma A/B... dividentul A poartă nume de numărător. CULIANU, a. 46. Se dă numele de numărător numărului care arată cîte părți se ia din unitate, CLIMESCU, a. 106, cf. ALEXI, W. [Un] număr finit de factori la numărător și numitor, STOILOV, T. f. 40. Dacă crește numărătorul, pentru ca constanta de echilibru să nu-și schimbe valoarea, trebuie să crească și numitorul, CHIM. AN. CĂLIT. 36. Două fracții algebrice sînt echivalente dacă, după ce le-am adus la același numitor, numărătorii obținuți sînt expresii echivalente, ALGEBRA VIII, 90. 4. s. n. Aparat folosit la numerotare în presa de tipar înalt. cf. CADE. Numărătoarele pot avea diferite execuții speciale, în funcțiune de caracterul lucrării, LTR². ◊ Numărător tipografic = aparat de numărat și calculat volumul de text al unui manuscris dactilografiat. cf. LTR². 5. adj. (Învechit; în sintagma) Bani numărători = numerar (2). Mărfuri cumpărate cu bani numărători, n. a. BOGDAN, C. m. 77. – pl.: (s. m.) numărători și (s. n.) numărătoare. – Și: (învechit) numărătoriu subst. – Număra¹ + suf. -(ă)tor. – Pentru sensul 3, cf. lat. numerator, it. numeratore, fr. numérateur. – Pentru sensul 4, cf. germ. Numerator.