nucleic, ~ă a [At: LTR² / P: ~cle-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr nucléique] (Blg) 1 Referitor la nucleu (1). 2 (Îs) Acid ~ Acid organic complex care conține în moleculă baze azotate de tip special, pentoze, acid fosforic etc., cu rol fundamental în sinteza proteinelor din organism și în transmiterea caracterelor ereditare.

NUCLEIC, -Ă adj. Referitor la nucleu. ◊ Acid nucleic = acid organic complex care intră în componența nucleului celulei; acid nucleinic. [Pron. -cle-ic. / < fr. nucléique].

NUCLEIC adj. acid ~ = acid organic complex în componența nucleului celulei. (< fr. nucléique)

NUCLEIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de nucleu; propriu nucleului. 2): Acid ~ acid organic care se află în celulele vii și contribuie la transmiterea caracterelor ereditare. [Sil. -cle-ic] /<fr. nucléique

!nucleic (desp. nu-cle-ic) adj. m. (acid ~), pl. nucleici; f. nucleică (bază ~), pl. nucleice

nucleic (nu-cle-ic) adj. m., pl. nucleici

nucleic adj. m. (sil. -cle-), pl. nucleici

NUCLEÍC, -Ă (< fr., engl.) adj. Acizi nucleici = compuși organici de natură polinucleotidică, alcătuiți din baze azotate purinice sau pirimidinice, acid fosforic și pentoze (riboză sau deoxiriboză), deținători ai informației genetice, pe care o transmit de la părinți la descendenți (rol în ereditate); au și rolul de a dirija sinteza proteinelor în organism.

NUCLEIC adj. (În sintagma) Acid nucleic = acid organic complex care conține în moleculă baze azotate de tip special, pentoze etc., cu rol fundamental în sinteza proteinelor din organism și în transmiterea caracterelor ereditare; acid nucleinic. Acizii nucleici sînt greu solubili în apă rece, mai ușor solubili în apă caldă, insolubili în alcool. ltr², cf. der. – Pronunțat : -cle-ic. – pl.: nucleici. – Din fr. nucléique.