NOU, NOUĂ, noi, adj., s. n. 1. Adj. Făcut sau creat (relativ) de curând; care apare pentru prima dată. ◊ Lună nouă = fază a Lunii când aceasta este în conjuncție și când fața dinspre Pământ, nefiind luminată, este invizibilă; timpul când Luna este în această fază. Crai nou = nume popular dat Lunii în prima ei fază (când are forma unei seceri subțiri). Lumea nouă = America. ◊ Expr. Ce mai (e) nou? = ce s-a mai întâmplat în ultima vreme? ♦ (Despre produse agricole, viticole etc.) Din recolta anului în curs sau a anului imediat anterior. 2. Adj. Care apare în locul unui lucru, al unei ființe etc. mai vechi; de azi, contemporan, actual. 3. S. n. Element care apare la un moment dat în procesul dezvoltării unui fenomen și se deosebește fundamental de elementele vechi, pe care reușește să le domine. 4. Adj. Care a fost executat sau cumpărat de curând; care se află în bună stare; care nu a mai fost folosit sau a fost puțin folosit. 5. Adj. Cu aspect și conținut schimbat; transformat în bine; reînnoit, refăcut. ♦ Evoluat, perfecționat. 6. Adj. Care s-a ivit de curând, recent. ◊ Expr. Lume nouă! exclamație familiară cu care întâmpinăm pe oaspeții rari. 7. Adj. Care se adaugă (într-o succesiune) la ceva (de același fel) ce exista de mai înainte, care este încă unul pe lângă cel existent. ◊ Loc. adv. Din nou = încă o dată, iarăși, iar. 8. Adj. Lipsit de experiență, neexperimentat (din cauza absenței unei practici suficiente). [Pl. și: (f.) nouă] – Lat. novus, -a.

Dimitrie cel Nou (Basarabov) (sec. 12-13), sfânt de origine română, n. în satul Basarabi de lângă Rusciuc. A intrat de tânăr într-o m-re, petrecându-și viața în post și rugăciune și învrednicindu-se cu darul minunilor. Moaștele sale au fost ridicate de la Basarabi de generalul rus Saltîkov în 1774 în timpul războiului ruso-turc, care a vrut să le ducă în Rusia, dar la rugămintea unui credincios din București, Hagi Dimitrie, au rămas în țară și depuse în bis. Mitropoliei din București, unde se află și azi. Este ocrotitorul Bucureștilor și al întregii țări și se sărbătorește la 27 octombrie.

LOPADEA NOUĂ, com. în jud. Alba, situată în Pod. Târnavelor; 3.164 loc. (2000). Centru viticol. În satul L.N., atestat documentar în perioada 1202-1203, au fost descoperite vestigiile unei așezări din Epoca bronzului și din Hallstatt. Biserica de lemn Sf. Theodor Tiron (1733, cu modificări din 1847 și 1955 și picturi interioare din sec. 18), în satul Băgău.

LETCA NOUĂ, com. în jud. Giurgiu, situată în Câmpia Găvanu-Burdea, pe râul Bratilov; 3.774 loc. (2000). Între 17 febr. 1968 și 23 ain. 1981 a făcut parte din jud. Ilfov. Bisericile cu același hram – Sfinții Împărați Constantin și Elena – în satele L.N. (1860) și Letca Veche (1880).

FRĂTĂUȚII NOI, com. în jud. Suceava, pe râul Suceava; 5.292 loc. (1995).

ERA NOUĂ, publicație politică și literară a grupării „Junimea”; a apărut, săptămânal, la Iași (1889-1900, cu întreruperi). A fost întemeiată și condusă de P. Th. Missir, A.C. Cuza, N. Volenti și E. Ionescu.

ECCE ITERUM CRISPINUS (lat.) iată-l din nou pe Crispinus – Iuvenal, „Satirae”, IV, 1. Crispinus din Carpos, favoritul împăratului Domițian, parvenit și corupt, era detestat la Roma. Exclamația indică revenirea în conversație a numelui unei persoane antipatizate.

CIUPERCENII NOI, com. în jud. Dolj; 6.346 loc. (1991).

CHINA NOUĂ (HSINHUA, SINHUA), agenție de presă a R.P. Chineză, cu sediul central în Beijing. Înființată în 1937, a fost reorganizată ca agenție de stat în 1949.

BREBU NOU, com. în jud. Caraș-Severin; 711 loc. (1991).

A NOVO (lat.) din nou; încă o dată – Afacere judiciară trimisă a novo în fața altei instanțe.

Noul Testament v. testament.

Iosif cel Nou de la Partoș (1568-1956), sfânt, monah al m-rii Pantacrator de la Athos, apoi mitropolit al Timișoarei din 1650, de unde s-a retras în 1653 la m-rea Partoș din Banat, important centru bisericesc cu o școală de preoți. Moaștele sale au fost mutate în 1956 la catedrala mitropolitană de la Timișoara, fiind canonizat de Sf. Sinod la 28 februarie 1950. Este sărbătorit la 15 septembrie.

Ioan cel Nou (sec. 14), sfânt mucenic, n. în orașul Trapezunt. Nevoind să treacă la mahomedanism, a primit cununa de martir în Cetatea Albă. Moaștele sale, făcătoare de minuni, au fost aduse de Alexandru cel Bun în 1402 la Sucevița și depuse la catedrala mitropolitană, azi Bis. Mirăuților. În prezent moaștele sale se află în m-rea Sf. Ioan din Suceava. Este sărbătorit la 2 iunie.

muzică nouă v. modernă, muzică.

MACTE, NOVA VIRTUTE, PUER SIC ITUR AD ASTRA (lat.) slavă ție, copile, pentru noua ta faptă de vitejie, așa se ajunge la stele – Vergiliu, „Eneida”, IX, 641. Cuvinte de îmbărbătare pe care Apolo le adresează lui Ascanius, în războiul troienilor cu latinii. P. ext. Îndemn la o acțiune hotărâtă, ieșită din comun.

NOU. Subst. Nou, noutate; prospețime. Modernism, modernitate. Actualitate, contemporaneitate, prezent. Știre, veste, novita (înv.), nuvelă (înv.). Modă, vogă (franțuzism). Modernizare, actualizare, înnoire, inovare, inovație, novație (rar), invenție, inventare; împrospătare, regenerare (fig.), primenire (fig.), primenit (fig.); reînnoire, renovare, renovație, reîmprospătare. Neo- (neorealism; neoromantism; neocolonialism). Inventator, inovator. Adj. Nou, nouț (dim.), nou-nouț, nou-nouleț (rar); original, inedit; proaspăt, recent; modern, la modă. Actual, contemporan. Modernizat, înnoit, împrospătat, regenerat (fig.), primenit (fig.); reînnoit, renovat. Modernizator (rar), înnoitor (rar), inovator, novator (livr.); renovator. Neo- (neogotic; neopozitivist; neorealist). Vb. A fi nou, a fi inedit (fără precedent, original). A actualiza. A moderniza, a înnoi, a inova, a împrospăta, a regenera (fig.), a primeni (fig.); a reînnoi, a renova, a reîmprospăta. A se înnoi, a se împrospăta, a se regenera (fig.), a se primeni (fig.). Adv. Actualmente, în prezent, acum; actual; în pas cu vremea. V. descoperire, modă, prezent, refacere, timp.

nou (nouă), adj. – Recent, proaspăt, tînăr. – Mr. nou, noauă, megl. nou, nouă, istr. now, nowe. Lat. nōvus (Pușcariu 1192; Candrea-Dens., 1246; REW 5972), cf. it. nuovo (sard. nou), prov. nueu, fr. neuf, sp. nuevo, port. nono. – Der. noutate, s. f. (știre proaspătă, inovație, schimbare), care poate fi în egală măsură der. intern cu suf. -tate sau reprezentant al lat. nōvĭtātem (Pușcariu 1194; Candrea-Dens., 1247); înoi, vb. (a renova, a împrospăta; a repune; a repeta; a reface; înv., a purifica, a reface o biserică; refl., a îmbrăca pentru prima oară ceva); înoitură, s. f. (înv., restaurare, reabilitare, inovație); înoitor, s. m. (înv., inovator); reînoi, vb. (a renova, a repeta), creație improprie; pre(î)noi, vb. (a renova); pre(î)noitor, adj. (renovator, reformator). Novitale, s. f. pl. (noutăți de ultimă oră), din it. novità, probabil prin intermediul ngr., este înv. (sec. XIX).

NOU-NĂSCUT s. prunc, sugaci, sugar, (înv. și pop.) plod, (înv. și reg.) cocon, poroboc, sugător, (Mold. și Transilv.) cocă, (fam.) bebe.

NOU-NĂSCUT s. v. sugar.

Nou ≠ vechi

nou adj. v. DESFUNDAT. DESȚELENIT.

NOU adj. 1. nefolosit, neîntrebuințat, neutilizat, neuzat. (O tigaie ~.) 2. nepurtat. (Haine ~.) 3. evoluat, perfecționat. (Un model ~ de mașină.) 4. (LINGV.) neologic, (rar) neologistic. (Cuvinte ~.) 5. recent, (fig.) proaspăt. (Știre ~; rană ~.) 6. original, (livr. fig.) inedit. (Spectacol, procedeu ~.) 7. actual, contemporan, modern, recent. (Preocupări ~ în tehnica de calcul.)

NOU adj. v. desfundat, desțelenit.

NOU adj. 1. inutilizat, nefolosit, neîntrebuințat, neutilizat, neuzat. (O tigaie ~.) 2. v. nepurtat. 3. v. perfecționat. 4. v. neologic. 5. v. recent. 6. v. original. 7. v. actual.

nouă gen. sg. f. (unei limbi nouă), nouăi gen. sg. f. a., nouălor gen. pl. f. a.

nou-născut, -ți.

LUMEA NOUĂ, ziar socialist, organ al Partidului Social-Democrat din România (nov. 1894-ocf. 1900). Colaboratori: C. Mille, I. Nădejde, G. Diamandy, I.C. Frimu, C.Z. Buzdugan, C. Dobrogeanu-Gherea ș.a.

MOLDOVA NOUĂ, oraș în jud. Caraș-Severin, la poalele M-ților Locvei, port pe stg. Dunării; 14.818 loc. (2000). Expl. de calcar, de min. complexe, pirite cuprifere, min. de fier. Prelucr. piritei. Reparații de nave fluviale. Centru pomi-viticol. Muzeu cu secții de istorie, arheologie, etnografie, artă populară și științele naturii. Rezervație forestieră și botanică Valea Mare (400 ha). Menționat documentar ca sat în 1717; declarat oraș în 1968. Biserică romano-catolică (1780).

noi (v. nou)

NOUL ROMAN (în fr. nouveau roman), mișcare literară (deceniile 6-7 ale sec. 20) care reunește scriitori ce refuză romanul tradițional. Termenul a fost introdus de scriitorul francez Alain Robbe-Grillet („Pentru un nou roman”), pentru a denumi un model de roman diferit de cel tradițional și în special de cel psihologic, datorită renunțării la conflict și la personaje (caractere), cărora le ia locul descrierea obiectuală. A mai fost denumit roman al privirii și antiroman. Reprezentanți: A. Robbe-Grillet, M. Butor, Natalie Sarraute, Cl. Simon ș.a.

Nimic nou sub soare – Vorbă veche, foarte veche, care a avut mare succes în tinerețea ei. Ea ne-a rămas din cartea Eclesiastul (I, 10), atribuită regelui Solomon (1082-975 î.e.n.). Firește că astăzi, în epoca energiei atomice, a lasserului și a rachetelor cosmice, vorba „nimic nou sub soare” pare anacronică. Chiar dacă, pentru a-i denunța vîrsta, o rostim în latinește nil novi sub sole, sau în grecește, ea poate trezi un zîmbet ironic la adresa scepticului autor din antichitate. De altfel, întregul context: „ce-a fost o să mai fie, ce-o să fie a mai fost. Nimic nou sub soare” se referă la nemișcare, la stagnare, la o repetare stereotipă a fenomenelor. Cu alte cuvinte, tot ce se săvîrșește pe lume s-a mai întîmplat cîndva și se va mai întîmpla după un timp. Romanticii au interpretat însă acest „nimic nou sub soare” ca fiind tot ceea ce este etern omenesc repetîndu-se într-un circuit nesfîrșit, ca de pildă: nașterea, dragostea, moartea… Scriitorul german Karl Gutzkow, în piesa Uriel Acosta (act. IV, sc. 2), folosește aceeași idee: Alles schon dagewesen! Iar Eminescu, în Glossa, o exprimă cu măiestria lui poetică: „Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi și nouă toate”. BIB.

Homo novus (lat. „Om nou”) – Cicero a folosit această expresie în De officiis (I, 39) spre a desemna pe bărbatul care, cel dintii din familia sa, a dobîndit o înaltă funcție de stat (pretor, consul, senator). În același sens, homo novus mai servește și astăzi, spre a indica o persoană despre care nu s-a auzit pînă atunci și care capătă un post de mare răspundere. LIT.

SCORȚARU NOU, com. în jud. Brăila, situată în zona de contact a C. Brăilei cu C. Siretului Inferior, pe cursul inferior al râului Buzău; 1.406 loc. (2005). În arealul satului S. n. a fost descoperit, într-un tumul, un cazan scitic din bronz, datând de la sfârșitul sec. 5 sau începutul sec. 4 î. Hr. Biserică (1856), în satul S. N.

SĂPTĂMĂNA INTERNAȚIONALĂ A MUZICII NOI, festival internațional înființat în 1991 la București, care se desfășoară anual între 23 și 30 mai și are ca scop promovarea muzicii contemporane românești și internaționale.

REVISTA NOUĂ, publicație literară lunară fondată și condusă de B.P. Hasdeu, apărută al București (dec. 1887-sept. 1895). A publicat literatură, studii de istorie, filologie și sociologie, cronici plastice și dramatice ș.a. Colaboratori: B. Delavrancea, Al. Vlahuță, I. Bianu, G.I. Ionescu-Gion, Th. D. Speranția.

QUID NOVI? (lat.) ce este nou? – Întrebare familiară, când se întâlnesc două persoane.

PODENII NOI, com. în jud. Prahova, situată în SV Subcarpaților Buzăului, pe râul Lopatna, în zona de confl. cu Cricovu Sărat; 4.710 loc. (2003). Expl. de petrol și gaze naturale.

PECIU NOU, com. în jud. Timiș, situată în câmpia Timișului, pe dr. văii Timiș și pe râul Bega Mică; 4.794 loc. (2003). Stație de c. f. Satul P.N. este menționat documentar în 1333. Fabrică de cherestea, produse alim. Rezervație naturală cu vegetație de sărătură (în satul Diniaș).

ORAȘU NOU, com. în jud. Satu Mare, situată în SV depr. Oaș, pe râul Talna; 6.972 loc. (2003). Stație (în O.N.) și haltă de c. f. (în satul Orașu Nou-Vii). Expl. de bentonit. Centru de prelucr. artistică a lemnului (Racșa). În satul O.N., menționat documentar în 1270, se află o biserică din sec. 15 (azi biserică reformată), iar în satul Petrești, biserica romano-catolică Sf. Elisabeta (1786); bisericile ortodoxe Adormirea Maicii Domnului (1858) și Nașterea Maicii Domnului (1864), în satele Racșa și Prilog.

NOVUM ET AD HUNC DIEM NON AUDITUM! (lat.) ceva nou și nemaiauzit până astăzi! – Cicero, „Pro ligario”, I, 1. Expresie ironică.

NOUL VAL, termen introdus de câțiva regizori francezi, grupați în jurul revistei „Cahier du cinéma”, care, polemizând cu cinematograful tradițional, cereau o reînnoire a tematicii, a limbajului și independența față de cinematograful industrial. Printre cei mai de seamă reprezentanți: M. Camus, C. Chabrol, J.L. Godard, J. Rivette, F. Truffaut ș.a.

NOUL TESTAMENT, a doua parte a „Bibliei”, având 27 de cărți, elaborată în sec. 1-4 d. Hr. și recunoscută numai de creștini. Cuprinde texte ce grupează mărturii cu privire la Iisus Hristos (cele patru evanghelii canonice, epistole atribuite apostolilor, „Faptele apostolilor” și „Apocalipsa evanghelistului Ioan”), considerate de toate bisericile creștine ca fiind de inspirație divină.

NOUL AMSTERDAM v. New York.

MOȘNIȚA NOUĂ, com. în jud. Timiș, situată în Câmpia Timișului, pe dr. râului Timiș; 3.840 loc. (2000). Haltă de c. f. (Urseni).

NOUA SCOȚIE (NOVA SCOTIA [nóuvə skóuʃə]) 1. Peninsulă în SE Canadei, între G. Fundy, Oc. Atlantic, str. Northumberland și G. Sf. Laurențiu, legată de continent prin istmul Chignecto; 44 mii km²; lungime: 605 km; lățime: 80-160 km. Relief colinar cu alt. medie 200 m. Climat temperat-oceanic. Păduri. Hidroenergie. Pescuit. 2. Provincie în SE Canadei, în peninsula omonimă; 55,5 mii km²; 947,9 mii loc. (1997). Centrul ad-tiv: Halifax. Expl. de min. de fier, de cărbuni, plumb, argint, zinc, baritină, gips. Expl. și prelucr. lemnului. Culturi de cartofi; pomicultură. Creșterea intensivă a ovinelor și bovinelor. Pescuit.

NOUA OBIECTIVITATE (germ. Neue Sachlichkeit), termen creat în jurul anului 1920 pentru a desemna reacția împotriva expresionismului și interesul acordat reprezentării realiste a subiectului. Cei mai proeminenți reprezentanți ai ei au fost O. Dix și G. Grosz.

NOUA IRLANDĂ v. New Ireland.

NOUA GUINEE (IRIAN), insulă în V Oc. Pacific, la N de Australia, de care este separată prin str. Torres, a doua din lume ca supr., după Groelanda; 884,8 mii km². Străbătută pe direcția NV-SE de culmi muntoase înalte, dispuse în două șiruri principale, despărțite de depr. alungite. Alt. max.: 5.030 m (Puncak Jaya). În S, o câmpie mlăștinoasă drenată de numeroase râuri și fluvii (Fly, Digul, Pulau ș.a.); climă ecuatorială în N și subecuatorială în S. Păduri ecuatoriale, iar la peste 2.300 m alt., savane. Faună variată, cu numeroase endemisme. Expl. de petrol, cărbune, minereuri auroargentifere și cuprifere. Zona interioară este greu accesibilă. Partea occidentală a insulei aparține Indoneziei (Irian Jaya), iar în E se află statul Papua-Noua Guinee. Orașe pr.: Jayapura (Indonezia), Port Moresby, Lae, Madang, Wewak (Papua-Noua Guinee).

NOUA CRITICĂ 1. Orientare în critica anglo-americană interbelică („New Criticism”) caracterizată printr-o mare atenție acordată analizei de text („close reading”), îndeosebi sub raport semantic. Reprezentanți: I.A. Richards, T.S. Eliot, W. Empston, Y. Winters ș.a. 2. Mișcare din literatura franceză de după al doilea război mondial („Nouvelle critique”), orientată spre valorizarea literaturii ca fapt de limbaj și și de comunicare, spre abordarea ei structurală, semiotică, fenomenologică, tematică, sociologică etc. Reprezentanți: M. Foucault, R. Barthes, J. Derrida, Tv. Todorov, J. Kristeva, Ph. Sollers, G. Genette, G. Poulet, J.-P. Richard ș.a. A fost contestată de susținătorii criticii universitare, lansoniene (R. Picard).

NOUA CALEDONIE (NOUVELLE-CALÉDONIE [nuvél kaledoní]), arhipelag în SV Oc. Pacific (Melanezia), situat la c. 1.500 km NE de țărmul Australiei; 19,1 mii km². Format din insula cu același nume (16,7 mii km²), cu relief muntos (alt. max.: 1.628 m, vf. Mont Panié) și alte insule mici (Bélep, Île des Pins, Walpole, Lifou, Maré, Ouvéa – ultimele trei făcând parte din arh. Loyauté). Centrul ad-tiv: Noumeá. Climă subecuatorială. Populat de melanezieni, polinezieni, indonezieni, europeni ș.a. Expl. de nichel (25% din rezervele mondiale, locul 4 în lume), crom, fier, mangan și cobalt. Culturi de bumbac, trestie de zahăr, orez, cafea. Creșterea animalelor. Pescuit. Întreprinderi alimentare, de ciment, metalurgie neferoasă. Descoperită, în 1774, de James Cook, devine posesiune franceză în 1853. Colonie penitenciară (1864-1896), unde au fost trimiși, ca deportați politici, militanți ai Comunei din Paris. Din 1958, „teritoriu de peste mări” al Franței. În urma unui referendum național (1998), întărit printr-un acord între populația melaneziană și cea de origine europeană, s-a stabilit o perioadă de tranziție de 20 de ani, care va fi urmată de un vot pentru independență.

NOUA BRITANIE v. New Britain.

NOUA, cultură de la sfârșitul Epocii Bronzului (sec. 14-sec. 12 î. Hr.), răspândită în Moldova, Transilvania, Muntenia de est și Dobrogea. Numită astfel după o suburbie a Brașovului, unde au fost descoperite primele urme caracteristice ale acestei culturi.

NON NOVA, SED NOVE (lat.) nu lucruri noi, ci într-un chip nou – Originalitatea unei opere literare constă în maniera proprie, inedită de tratare nu noutatea subiectului.

NOILE HEBRIDE (NEW HEBRIDES [nju; hébridi:z] sau NOUVELLES HEBRIDES [núvel ebríd]), arhipelag vulcanic în Oc, Pacific (Melanezia), între Noua Caledonie și Fiji, parte componentă a statului Vanuatu; 14,8 mii km². Ins. pr.: Espiritu Santo, Makelula, Efate, Erromango, Ambrim. Oraș pr.: Port Villa. Relief muntos (1.888 m alt.) cu vulcani activi. Climă tropicală umedă. Cafea, cacao, bumbac, trestie de zahăr, nuci de cocos. Descoperite în 1606 de navigatorul portughez Petro Fernandes de Queirós, N.H. devin în 1906 condominium anglo-francez; în 1977 dobândesc autonomie internă și își proclamă (iul. 1980) independența de stat sub numele de Vanuatu.

NIHIL NOVI SUB SOLE (lat.) nimic nou sub soare – Solomon, „Eclesiastul”, 1, 10.

NEW IRELAND [nju: ájələnd] (NOUA IRLANDĂ), insulă vulcanică în arh. Bismarck (Melanezia), în NE ins. New Britain, în componența statului Papua-Noua Guinee; 9,6 mii km²; lungime: 320 km. Orașe pr.: Kavieng, Logia, Lambu, Taron. Relief muntos, cu alt. max. de 2.399 m (M-ții Hans Meyer). Climă ecuatorială. Țărm mărginit de corali. Pescuit. Cacao. Descoperită (1616) de navigatorii olandezi Jakob le Maire și Willem Schouten; protectorat acordat Australiei (1919-1946) a intrat în componența statului Papua-Noua Guinee (din 1975).

NEW BRITAIN [nju: brítn] (NOUA BRITANIE), insulă în arh. Bismarck (Melanezia), în componența statului Papua-Noua Guinee; 36,7 mii km². Oraș pr.: Rabaul. Relief vulcanic. Alt. max.: 3.334 m (vf. Ulawun). Climă ecuatorială umedă. Țărm cu bariere de corali. Fluturi uriași. Palmieri de cocos, cacao, cafea. Păduri virgine.

nou-născut, pl. nou-născuți

Noul Testament s. pr. n.

nou, nouă [At: PSALT. 298 / V: (îrg) noao, noau, noo, nuou a / Pl: noi, (iuz, af) nouă, (îrg, af) noau, noo, noue, nauă, (sst, sn) noaia / G-D și: (îrg, af) nouă, noiei / E: ml novus, -a, -um] (Îoc vechi) 1 a Care a fost făcut, creat, descoperit de curând Si: recent. 2 a Care există sau a luat ființă de puțină vreme Si: recent. 3 a (D. oameni) Care se află într-o anumită situație de puțină vreme Si: recent. 4 a (Îs) Lună ~ă Fază a lunii când aceasta este în conjuncție și când fața dinspre pământ, nefiind luminată, este invizibilă. 5 a (Îas) Timp când luna este în faza de lună nouă. 6 a (Reg; îas) Primă zi a lunii. 7 a (Pop; îs) Crai ~ Lună în prima ei fază vizibilă, când are forma unei seceri subțiri, după faza de lună nouă (4). 8 a (Asr; îs) Lumea ~ă (sau, rar, cea ~ă) Continent american. 9-10 av (Îls; îla) ~-născut (Copil) care abia s-a născut. 11 sn (Înv; îlav) Din (sau de) ~ De curând. 12 a (Îe) Ce mai e ~ ? Ce s-a întâmplat în ultima vreme? 13 a (D. produse agricole, viticole etc.) Care face parte din recolta anului în curs sau a anului imediat anterior. 14 a (D. bani) Care a fost emis și pus în circulație de curând. 15 a (Îvp) Tânăr. 16 a (Îvp) Fraged. 17 a Care a fost cumpărat, frecventat etc. de curând. 18 a Care nu a mai fost folosit sau care este folosit de puțină vreme. 19 a (Pex) Care este în bună stare. 20-21 av (Îljv) ~-nouț (Care este) foarte recent. 22 av (Îla) ~-nouț Care nu a fost încă folosit. 23 av (Pex; îal) În foarte bună stare. 24 a (Îrg; d. pământ) Care nu a mai fost cultivat, desțelenit. 25 a Proaspăt. 26 a Curat. 27 a Care apare pentru întâia oară. 28 a Care n-a existat sau n-a fost cunoscut mai înainte. 29 a (Îlav) Din (sau, de) ~ De la început. 30 a (Îal) Încă o dată Si: iar, iarăși. 31 a Care acum apare, ia naștere, începe. 32 a Care apare în locul unui lucru, unei ființe etc. mai vechi. 33 a (Îs) An (sau anul) ~ sau ~ul an Anul calendaristic care începe să se desfășoare. 34 a (Îs) Anul ~ Zi de 1 ianuarie, corespunzând cu începutul anului calendaristic. 35 a (Îas) Sărbătoare care se ține de Anul Nou (34) Si: revelion. 36 a (Bis; îs) Legea sau învățătura (cea) ~ă sau ~a lege Religie creștină (în raport cu religia mozaică). 37 a (Bis; îs) ~ul Testament, sau, înv, Scriptura (sau sfânta Scriptură) cea ~ă Parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase de după nașterea lui Hristos. 38 sn Element care apare la un moment dat în procesul dezvoltării unui fenomen și care în luptă cu elementul vechi, iese învingător. 39 a Modern. 40 a Contemporan în raport cu vorbitorul Si: actual. 41 a Care se deosebește de ceea ce a fost mai înainte. 42 a Care este schimbat, transformat în bine Si: reînnoit, refăcut. 43 a (Pex) Perfecționat. 44 a Care s-a ivit de curând Si: recent. 45 a (Fam; îs) Lume ~ă Exclamație cu care sunt întâmpinați oaspeții rari. 46 a Care se adaugă într-o succesiune la ceva de același fel ce exista de mai înainte. 47 a Care este încă unul pe lângă cel existent. 48 a Lipsit de experință din cauza absenței unei practici suficiente.

nuou, ~ă a vz nou

nou¹ adj. m., f. nouă; pl. m. și f. noi

Zelanda f. 1. provincie a Olandei, între Meuza și Escauta: 243.000 loc. Cap. Middelburg; 2. (Noua), colonie engleză în Oceania: 1.218.000 loc. (Zelandez).

Țara-Nouă f. insulă engleză în fața golfului St. Laurențiu: 270.000 loc, cu cap. St. John. Pescării.

Târșor (Nou și Vechiu) n. numele a două comune în jud. Prahova cu o mânăstire zidită în 1672 de Antonie Vodă. Penitenciar militar.

Noua-Scoția f. V. Scoția.

Noua-Olanda f. V. Australia.

Noua-Guinea f. V. Guinea.

Noua-Grenada f. V. Grenada.

Noua-Caledonia f. V. Caledonia.

Nou-Orleans n. oraș în Statele-Unite, pe Mississipi: 380.600 loc.

Moldova-Nouă f. sau Boșneag, comună rurală în Banat, în județul Caraș-Severin, cu 4397 loc. din cari 4115 Români.

CRAI, crai, s. m. 1. (Astăzi numai poetic sau în basme) împărat, rege, domnitor. Verii, adică feciorii craiului și fetele împăratului, nu se văzuse niciodată, de cînd erau ei; și așa veni împrejurarea, de nici Împăratul-Verde nu cunoștea nepoții săi, nici craiul nepoatele sale. CREANGĂ, P. 183. O, tu crai cu barba-n noduri ca și cîlții cînd nu-i perii, Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii. Bine-ți pare să fii singur, crai bătrîn fără de minți, Să oftezi dup-a ta fată, cu ciubucul între dinți? EMINESCU, O. I 83. ◊ Fig. De huzur i-s roși obrajii, Doarme leneș craiul Soare. GOGA, C. P. 81. Apusul joacă într-un potop de pară: Se duce craiul zilelor de vară Spre alte lumi, departe-n fundul văii. IOSIF, P. 33. Crai-nou = luna în prima ei fază, cînd are forma unei seceri subțiri; lună-nouă. Deodată, prin arcadele ferestrelor... s-a arătat crai-nou sub luceafărul de sară. SADOVEANU, D. P. 127. Crai-nou le surîdea la toți și se pleca spre sfințit. SANDU-ALDEA, D. N. 220. Cu ochi umezi lung se uita La cornul lunii ce se ivise, Iar glasu-i jalnic așa cînta: «Crai-nou, strălucitei Plînsă m-ai găsit, Cu gînduri mîhnite, Cu chipul cernit». ALECSANDRI, P. I 21. Crai de pică = numele unei cărți de joc. [împăratul] pe capu-i poartă mitră, Poart-un schiptru ș-alt nimică, Ca și craiul cel de pică. EMINESCU, L. P. 146. 2. Bărbat ușuratic, care-și pierde vremea ținîndu-se de chefuri și de femei. Biata mea soră... a căzut pe mîna unui vulgar crai, a unui donjuan fără scrupule. SEBASTIAN, T. 360. Crai de curtea veche = haimana, pungaș, derbedeu, desfrînat.

nooă a vz nou

nou¹ adj. m., f. nouă; pl. m. și f. noi

noo¹ a vz nou

noau, ~uă a vz nou

noao¹ a vz nou

crai sm [At: PALIA (1581) 54/9 / V: ~alau / Pl: ~ / E: vsl краль] 1 (Îvp) Rege. 2 (Îvp) Împărat. 3 (Înv) Principe domnitor al Ardealului. 4 (Înv) Domnitor. 5 (Pop; îe) Nu e un cap de ~ Nu e un lucru de mare preț. 6 (Fig) Stăpânitor. 7 (Fig) Mai mare peste ceilalți membri ai colectivității. 8 (Orn; îc) ~ul păsărilor Pitulice (Tragladites tragladefes).9 (Orn; îc) Puiul ~ului Pănțăruș. 10 (îvr; îc) ~-nou Rege. 11 (Îvr; îae) Mire. 12 (Ast; pop; îae) Lună în primul pătrar. 13 (Ast; pop; îc) ~-vechi Lună plină. 14 (Îc) ~-de-rouă Personaj legendar care umblă numai noaptea pe rouă și, dacă este surprins de soare, se evaporă ca roua. 15 (Ent; îc) ~ul-broaștei Libelulă. 1 (Pop; îc) ~-verde Ramură verde, simbol al norocului. 17 (Bis; îe) Trei ~ de la răsărit Cei trei magi care s-au închinat Mântuitorului după naștere. 18 (Ast; pop; pan; îas) Constelația Orion. 19 Fiecare dintre cele trei personaje care joacă rolul magilor în piesa de teatru popular numită Irozii. 20 (Pex; art; lpl) Irozii. 21 (Pex; art; lpl) Colindători cu steaua. 22 (Pex) Vătaf al călușarilor. 23 (Pex) Căpetenie a feciorilor dintr-un sat. 24 (Pex) Căpetenie a unui joc de copii. 25 (Îcs) De-a -ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 26 (Reg) Rigă la jocul de cărți. 27 (Înv; îs) ~ nou sau ~ de Curtea-veche (sau de Curtea-arsa) Haimana care se adăpostea între ruinele Curții Domnești din București. 28 (Îas) Hoțoman. 29 (Îas) Ștrengar. 30 (Îas) Desfrânat. 31 (Înv; îoc moș) Tânăr. 32 Bătrân care vrea să pară tânăr. 33 Bărbat ușuratic care are multe aventuri amoroase Si: craidon. 34 (Pex; rar) Bețiv. 35 (Bot; reg) Floare de grădină nedefinită mai îndeaproape Cf crăiță. 36 (Îvr; mgm) Fisc.

CRAI, crai, s. m. 1. (În basme) Împărat, rege, domnitor. ◊ Trei Crai de la Răsărit = magi din Răsărit, care au vestit nașterea lui Isus. ◊ Compus: Crai-nou = Luna în prima ei fază, când are forma unei seceri subțiri; lună-nouă. 2. Bărbat ușuratic, care se ține de chefuri, de aventuri amoroase etc.; craidon. ◊ Crai de Curtea veche = haimana, pungaș, derbedeu, desfrânat. – Din sl. kralĭ.

noŭ, nóŭă adj., pl. f. (est) noŭă, din *noŭe și (vest) noĭ (lat. nŏvus, vgr. néos, scr. nava-s, germ. neu, vsl. novŭ; it. nuovo, sard. nou, nova, pv. nueu, nova, fr. neuf, neuve, sp. nuevo, pg. novo. V. iznoavă). Care există de puțin timp, care e decurînd, care nu era știut în ainte: carte noŭă, haĭne noŭă, vin noŭ, ideĭe noŭă. Care urmează după alțiĭ saŭ altele de acelașĭ fel: elevĭ noĭ, noŭ rege, noŭ guvern. Novice, care s’a apucat curînd de lucru: lucrător noŭ, Lumea noŭă, America. Lume noŭă, oamenĭ de curînd venițĭ, oaspețĭ. O noŭă lume, alt-fel de vĭață, alte orizonturĭ. Cuvinte noŭă, cuvinte uzitate de curînd. Om noŭ, om care s’a ridicat singur, om fără strămoșĭ iluștri și a devenit ilustru de curînd: Cicerone era un om noŭ printre nobiliĭ romanĭ. Adv. De curînd: noŭ născut, noŭ căsătorită (dar și adj.: noŭ născut). Din noŭ, ĭar, înc’o dată. V. vechĭ.

nou a. 1. care este de un timp scurt: vin nou, haine noi; 2. care a apărut de curând: carte nouă; 3 care nu era cunoscut sau admis: idee nouă; 4. lipsit de experiență: lucrător nou. [Lat. NOVUS]. ║ adv. de curând: nou-născut; din nou, încă odată.

NOU² n. art. 1) Ceea ce a apărut de curând. 2) filoz. Element progresist care apare în procesul dezvoltării. /<lat. novus

NOU³ nouă (noi) (în opoziție cu vechi) 1) Care este făcut de curând; care există de puțin timp; proaspăt; recent. ◊ ~-nouț absolut nou. 2) (despre produse agricole) Care este din recolta anului în curs. Pâine nouă. 3) și fig. Care există de puțin timp; recent. Carte nouă. ◊ Lună nouă a) luna în faza ei inițială, în formă de seceră subțire; b) timpul cât durează această fază. (Copil) ~-născut (copil) care s-a născut de curând. Ce mai (e) ~? ce noutăți mai sunt? Nimic ~ nici un fel de noutăți. 4) (despre persoane) Care a venit undeva de curând (și este încă necunoscut sau puțin cunoscut). 5) Care nu a fost cunoscut mai înainte. Metodă nouă. 6) Care diferă (în mod esențial) de ceea ce a fost în trecut. Vremuri noi. 7) Care ține de timpurile noastre; propriu timpului prezent sau trecutului apropiat; modern; contemporan. Tehnică nouă. 8) (înaintea unui substantiv) Care prin calitățile sale amintește de cineva (sau de ceva). ~l Orfeu. 9) Care se adaugă la cele de mai înainte. Forțe noi. /<lat. novus

NOU¹ adv.: Din ~ a) de la început; b) încă o dată; iarăși. /<lat. novus

nou adj. în sint. mai nou Mai de curând ◊ „Va fi perioada în care scurtele din blană creață (ondulată, cum mai nou am aflat că i se spune) [...] vor putea fi purtate cu dezinvoltură [...]” Săpt. 19 X 84 p. 8. ◊ „Pictorul S. V. preferă, mai nou, penița.” Ora 2 XI 93 p. 4; v. și brebanian (din mai + nou)

NOU, NOUĂ, pl. m. noi, pl. f. noi și nouă, adj. I. 1. Făcut sau creat de curînd, care a apărut, s-a născut de curînd, care apare pentru prima dată. Satele noi au școli; au medici și povățuitori. SADOVEANU, M. C. 111. Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi și nouă toate. EMINESCU, O. I 194. Dragostea din ce-i făcută?... – Din omul cu vorbă multă; Zice-o vorbă, zice două, îndată-i dragoste nouă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 80. ◊ (Astăzi rar) Lumea nouă = nume dat continentului american; America. ◊ (Adverbial) Nou-născut = copil care s-a născut de curînd. ◊ Loc. adv. Din nou sau (regional) de nou = a) încă o dată, iar, iarăși; în continuare. Veni-vor rîndunele din nou în primăvară. COȘBUC, P. II 192. Hai și noi la craiul, dragă, Și să fim din nou copii, Ca norocul și iubirea Să ne pară jucării. EMINESCU, O. I 100. Iar se-nduioșa, Dar de nou se stăpînea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 489; b) (neobișnuit) recent, de curînd. Ramure de industrii, sau vechi, naționale, sau din nou introduse. ODOBESCU, S. II 101. ◊ Expr. Ce mai (e) nou? = ce s-a mai întîmplat în ultima vreme? ♦ (Despre produse agricole, viticole etc.) Din recolta anului în curs. Cartofi noi. Vin nou. 2. Care apare în locul unui lucru mai vechi; de azi, contemporan, actual. Pe linia dreaptă a razei solare În zare Nou drum s-a deschis pentru mine. BENIUC, V. 144. Căpitanul de jandarmi Corbuleanu aproba din cap fiecare cuvînt al noului său șef. REBREANU, R. II 227. Știința nouă... a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II 9. ◊ Anul nou = ziua de 1 ianuarie. Lună nouă (sau crai nou) = luna în prima ei fază, cînd are forma unei seceri subțiri. Roșii, ca o lună nouă, Ai tu hainele subțiri, Lungi și fără-mpodobiri, Iar pe tîmplele-amîndouă Porți, strălucitori de rouă, Trandafiri. COȘBUC, P. I 218. 3. Cu aspect și conținut schimbat; transformat (în bine). V. înnoit. Viitorul e al tău... suspină Cocor și zîmbi în el nenumăratelor icoane pe care le adunase din rătăcirile prin țara nouă a socialismului. SADOVEANU, M. C. 211. Veghează-n noi porniri de viață nouă Și nici nu știm cum izbucnesc deodată. IOSIF, P. 15. Din idealurile voastre, O visători flămînzi și goi, Vor răsări ca niște astre, Senine lumi cu oameni noi. DEMETRESCU, O. 81. ♦ Evoluat, perfecționat. Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă? EMINESCU, O. I 137. 4. Recent, care s-a ivit de curînd; p. ext. altfel, alt. Pentru morar, de altfel, Nastasia era un ghimpe mai puțin ascuțit decît preocupările și necazurile noi ce i se iscaseră deodată în acel început de toamnă. SADOVEANU, M. C. 155. Unul din ei vestește împăratului despre venirea noilor pețitori. CREANGĂ, P. 83. ◊ Expr. Lume nouă! exclamație cu care întîmpinăm pe oaspeții rari. II. Făcut sau cumpărat de curînd; care nu a mai fost folosit, neîntrebuințat, neînceput, intact; în bună stare, neuzat. Rochia era nouă, pălăria nouă, nou colierul de cristal. C. PETRESCU, C. V. 168. Alt om venea dinspre tîrg cu un car nou, ce și-l cumpărase chiar atunci. CREANGĂ, P. 40. Vezi badea cum se duce Cu cămașa lui cea nouă, Cu inima ruptă-n două. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113. ◊ Loc. adj. Nou-nouț (sau, rar, nou-nouleț) = foarte nou; neîntrebuințat, nepurtat. Îmbrăcat într-un cojoc nou-nouț. SBIERA, P. 9. Mai găsii și alte haine cu totul de aur și noi-noulețe. GORJAN, H. II 55. ♦ (Despre cuvinte, expresii etc.) Intrat de curînd în limbă. Termeni noi. ♦ Proaspăt. Munteanca simțea și ea în nări, ca sălbătăciunile pădurilor, mireasmă de apă nouă. SADOVEANU, B. 120. Țărîna era muma lui [Anteu]; și avea darul că, de cîte ori va osteni și-l va trînti cineva, de atîtea ori muma lui să-i dea puteri noi. ISPIRESCU, U. 61. N-am văzut verde frunzuță Ca la mîndra-n grădinuță; Cît o ninge, cît o plouă, Ea e tot mîndră și nouă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 21. III. Lipsit de experiență, neexperimentat. E nou în meserie.

NOU, NOUĂ, noi, adj. I. 1. Făcut sau creat (relativ) de curând; care apare pentru prima dată. ◊ Lună nouă = fază a Lunii când aceasta este în conjuncție și când fața dinspre Pământ, nefiind luminată, este invizibilă; timpul când Lună este în această fază. Crai nou = nume popular dat Lunii în prima ei fază (când are forma unei seceri subțiri). (Azi rar) Lumea nouă = America. ◊ Expr. Ce mai (e) nou? = ce s-a mai întâmplat în ultima vreme? ♦ (Despre produse agricole, viticole etc.) Din recolta anului în curs sau a anului imediat anterior. 2. Care apare în locul unui lucru, al unei ființe etc. mai vechi; de azi, contemporan, actual. ♦ (Substantivat, n.) Element care apare la un moment dat în procesul dezvoltării unui fenomen și care, în luptă cu elementele vechi, iese învingător. 3. Care a fost executat sau cumpărat de curând; care se află în bună stare; care nu a mai fost folosit sau a fost puțin folosit. 4. Cu aspect și conținut schimbat; transformat în bine; reînnoit, refăcut. ♦ Evoluat, perfecționat. 5. Care s-a ivit de curând, recent. ◊ Expr. Lume nouă! exclamație familiară cu care întâmpinăm pe oaspeții rari. 6. Care se adaugă (într-o succesiune) la ceva (de același fel) ce exista de mai înainte, care este încă unul pe lângă cel existent. ◊ Loc. adv. Din nou = încă o dată, iarăși, iar. II. Lipsit de experiență, neexperimentat (din cauza absenței unei practici suficiente). [Pl. și: (f.) nouă] – Lat. novus, -a.

nou² s. n., art. noul

*nou² s. n., art. noul

nou-venit adj. m., s. m., pl. nou-veniți, art. nou-veniții; f. sg. nou-venită, g.-d. art. nou-venitei, pl. nou-venite

nou-nouț (fam.) adj. m., pl. noi-nouți; f. nouă-nouță, pl. noi-nouțe

nou-nouț adj. m., pl. noi-nouți; f. sg. nouă-nouță, pl. noi-nouțe

nou-născut adj. m., s. m., pl. nou-născuți, art. nou-născuții; f. sg. nou-născută, g.-d. art. nou-născutei, pl. nou-născute

crai-nou s. m.

Anul Nou s. pr. m., g.-d. art. Anului Nou

Noul Testament (parte a Bibliei) s. propriu n.

nouă² adj., pr. v. nou¹, noi

nou-venit adj. m., s. m., pl. nou-veniți, art. nou-veniții; adj. f., s. f. nou-venită, g.-d. art. nou-venitei, pl. nou-venite

nou-născut adj. m., s. m., pl. nou-născuți, art. nou-născuții; adj. f., s. f. nou-născută, g.-d. art. nou-născutei, pl. nou-născute

crai-nou (lună nouă) s. m.

Anul Nou (sărbătoare) s. propriu m., g.-d. Anului Nou

!Noul Testament (parte a Bibliei) s. propriu n. art.

nouă¹ adj., pr. v. nou¹, noi

nou-venit adj. m., s. m., pl. nou-veniți, art. nou-veniții; adj. f., s. f. nou-venită, g.-d. art. nou-venitei, pl. nou-venite

nou-nouț (foarte nou) (fam.) adj. m., pl. noi-nouți; f. nouă-nouță, pl. noi-nouțe

nou-născut adj. m., s. m., pl. nou-născuți, art. nou-născuții; adj. f., s. f. nou-născută, g.-d. art. nou-născutei, pl. nou-născute

+Moldova Nouă (oraș) s. propriu f., g.-d. Moldovei Noi

crai-nou (lună nouă) s. m.

!Anul Nou (sărbătoare) s. propriu m. art., neart. An Nou (~ fericit!), g.-d. art. Anului Nou

nou, nouă; noi pl. m., nouă pl. f., noii pl. m. a., nouăle pl. f. a.;

nou, pl. noi, f. nouă, gen. noii, pl. noi

nou adj. m., art. noul, pl. noi, art. noii; f. sg. nouă, g.-d. art. noii, pl. noi

a se uita ca curca la crăci / ca mâța-n calendar / ca vițelul la poartă nouă expr. a fi complet neștiutor într-un domeniu; a nu reuși să înțeleagă o anumită chestiune.