nouăzeci [At: LEX. MARS. 230 / P: no-uă~ / V: (înv) noaoz~ / E: nouă + zeci] 1-3 nc, a (Număr abstract) care, în numărătoare, are locul între optzeci și nouă și nouăzeci și unu. 4 sn Semn grafic corespunzător lui nouăzeci (1). 5 no Arată poziția de după al optzeci și nouălea într-un șir Rândul nouăzeci. 6 na (Îs) De ~ de ori Arată repetarea unei acțiuni de un număr de nouăzeci (1) de ori. 7 nd (Îs) Câte ~ Arată împărțirea unei mulțimi în grupe de câte nouăzeci (1) de elemente.

NOUĂZECI num. Număr egal cu de nouă ori zece.

NOUĂZECI num. card. Număr care își are locul între optzeci și nouă și nouăzeci și unu. (Uneori cu valoare adjectivală, arătînd un număr neobișnuit de mare) Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit... Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. COȘBUC, P. I 55. Moșneagul de-o sută de ani și baba de nouăzeci. CREANGĂ, P. 73.

NOUĂZECI¹ num. card. 1) Optzeci plus zece. 2) (cu valoare de num. ord.) Al nouăzecilea, a nouăzecea. /nouă + zeci

NOUĂZECI² m. 1) Număr constând din nouăzeci de unități. 2) Cifra 90 sau XC. 3) Obiect marcat cu această cifră. /nouă + zeci

noaozeci nc vz nouăzeci

nóŭă-zécĭ num. De zece orĭ noŭă.

nouăzeci num. invar.; 90/XC

nouăzeci num.; 90/XC

nouăzeci num.

nouăzeci

NOUĂZECI num. card. (Adesea în componența unor numerale cardinale compuse) Numărul care, în numărătoare, are locul între optzeci și nouă și nouăzeci și unu. 1. (Cu valoare adjectivală; de obicei precedă substantivul determinat, de care este legat prin prep. „de”) De nouăzeci ani. LEX. MARS. 230. Locul e apoi romantic, o inzulă în partea de către apus a mărei scoțiane, la o îndepărtare de nouăzeci și șase verste de London. F (1906), 31. ◊ (Cu elipsa substantivului determinat) De va avea un om o sută de oi și va rătăci una dentru dînsele, au nu va lăsa ceale noaozeci și noao și mergînd la munte va căuta pre cea rătăcită? (a. 1693). GCR I, 309/24. Moșneagul de-o sută de ani și baba de nouăzeci. CREANGĂ, P. 73. ◊ (Prin exagerare; adesea în numeralul compus nouăzeci și nouă, indică un număr mare, nedeterminat) De cînd se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier. ISPIRESCU, L. 1. Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit..., Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. COȘBUC, B. 18. La auzul numelui Pintea, fiori reci îi cuprindeau pre toți neguțitorii..., ca și cînd i-ar fi apucat nouăzeci și nouă de friguri. MARIAN, T. 295. Noăzeci și noă de feluri de bube rele. GCR II, 339. Sărăcia este de nouăzeci și nouă de feluri. ZANNE, P. v, 575, cf. II, 391. (Cu elipsa substantivului determinat) Cine mi-o făcut cu nouă, eu desfac cu nouăzeci și nouă. MAT. FOLK. 1 519. 2. (Numărul abstract corespunzător) cf. LEX. MARS. 230, MAN. GÜTT. 132, LB, PONTBRIANT, D., BARCIANU, v., DDRF. De la douăzeci pînă la nouăzeci, [numeralele] sînt alcătuite din pluralul lui zece considerat ca substantiv feminin și precedat de unitatea care arată numărul zecilor. IORDAN, G. 154. 3. (Intră în componența numeralului adverbial corespunzător și a acelora corespunzătoare numeralelor de la nouăzeci și unu pînă la nouăzeci și nouă) Îi merge tigva pînă la nouăzeci și nouă de ori la apă, de la o suta oară se-nfundă. ZANNE, P. IV, 149. 4. (Precedat de „cîte”, intră în componența numeralului distributiv corespunzător; adesea adjectival) Cîte nouăzeci de lei. 5. (Cu valoare de numeral ordinal) Era și cursul anilor cel de la mîntuire O mie și șase sute și noaozeci și noao (a. 1700). GCR I, 332/11. – Pronunțat: no-uă-. – Și: (învechit) noaozeci num. card. – Nouă + zeci.