opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

NOROIT, -Ă, noroiți, -te, adj. (Rar) Noroios. – V. noroi2.

NOROIT, -Ă, noroiți, -te, adj. (Rar) Noroios. – V. noroi2.

noroit, ~ă a [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: noroi2] 1 (Rar) Acoperit de noroi (1). 2 Murdar de noroi1 (1). 3 (Reg) Acoperit cu multă zăpadă.

NOROIT, -Ă, noroiți, -te, adj. (Rar) Acoperit de noroi, cufundat în noroi. Ca un bivol trîntit, Trîntit, noroit! PĂSCULESCU, L. P. 169.

NOROI2, noroiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) afunda în noroi1, a (se) împotmoli în noroi1; a (se) murdări cu noroi1. – Din noroi1.

NOROI2, noroiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) afunda în noroi1, a (se) împotmoli în noroi1; a (se) murdări cu noroi1. – Din noroi1.

năroi2 v vz noroi2

năroia v vz noroi2

noroi2 [At: ANON. CAR. / Pzi: ~esc, (reg) noroi / V: (îvp) năr~, (reg) ~oia, năroia / E: noroi1] 1 vt (D. ape) A acoperi cu un strat de noroi1 (1) Si: a înnămoli. 2 vt (D. ape) A transforma în noroi1 (1). 3 vt (Reg; d. viscol) A troieni. 4 vr (D. oameni, animale, vehicule) A se împotmoli în noroi1 (1). 5 vr A se murdări cu noroi1 (1). 6 vt (Reg) A închide într-un zid, într-o zidărie.

noroia v vz noroi2

NOROI2, noroiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu noroi, a umple cu noroi; a cufunda, a îneca în noroi. Mă împăcam și cu primăriile de-atunci ale orașelor, ce nu dau pe foc să strice drumurile și să noroiască ulițele cu ridicarea zăpezii. MACEDONSKI, O. III 32. În mijlocul acestei mări glodoase era noroit un car. CONTEMPORANUL, III 657.

A NOROI ~iesc tranz. rar 1) A face să se noroiască. 2) A umple cu noroi; a murdări cu noroi. /Din noroi

A SE NOROI mă ~iesc intranz. rar (despre vehicule, persoane etc.) A intra adânc în noroi (fără a putea înainta); a se îngloda; a se înnămoli; a se împotmoli. /Din noroi

Ortografice DOOM

noroi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. noroiesc, 3 sg. noroiește; imperf. 1 noroiam; conj. prez. 1 sg. să noroiesc, 3 să noroiască

noroi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. noroiesc, imperf. 3 sg. noroia; conj. prez. 3 să noroiască

noroi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. noroiesc, imperf. 3 sg. noroia; conj. prez. 3 sg. și pl. noroiască

noroi

Sinonime

NOROI vb. a se împotmoli, a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Carul s-a ~ în drum.)

NOROI vb. a se împotmoli, a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Carul s-a ~ în drum.)

Intrare: noroit
noroit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • noroit
  • noroitul
  • noroitu‑
  • noroită
  • noroita
plural
  • noroiți
  • noroiții
  • noroite
  • noroitele
genitiv-dativ singular
  • noroit
  • noroitului
  • noroite
  • noroitei
plural
  • noroiți
  • noroiților
  • noroite
  • noroitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: noroi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • noroi
  • noroire
  • noroit
  • noroitu‑
  • noroind
  • noroindu‑
 singular plural
  • noroiește
  • noroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • noroiesc
 (să)
  • noroiesc
  • noroiam
  • noroii
  • noroisem
a II-a (tu)
  • noroiești
 (să)
  • noroiești
  • noroiai
  • noroiși
  • noroiseși
a III-a (el, ea)
  • noroiește
 (să)
  • noroiască
  • noroia
  • noroi
  • noroise
plural I (noi)
  • noroim
 (să)
  • noroim
  • noroiam
  • noroirăm
  • noroiserăm
  • noroisem
a II-a (voi)
  • noroiți
 (să)
  • noroiți
  • noroiați
  • noroirăți
  • noroiserăți
  • noroiseți
a III-a (ei, ele)
  • noroiesc
 (să)
  • noroiască
  • noroiau
  • noroiră
  • noroiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năroi
  • năroire
  • năroit
  • năroitu‑
  • năroind
  • năroindu‑
 singular plural
  • năroiește
  • năroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năroiesc
 (să)
  • năroiesc
  • năroiam
  • năroii
  • năroisem
a II-a (tu)
  • năroiești
 (să)
  • năroiești
  • năroiai
  • năroiși
  • năroiseși
a III-a (el, ea)
  • năroiește
 (să)
  • năroiască
  • năroia
  • năroi
  • năroise
plural I (noi)
  • năroim
 (să)
  • năroim
  • năroiam
  • năroirăm
  • năroiserăm
  • năroisem
a II-a (voi)
  • năroiți
 (să)
  • năroiți
  • năroiați
  • năroirăți
  • năroiserăți
  • năroiseți
a III-a (ei, ele)
  • năroiesc
 (să)
  • năroiască
  • năroiau
  • năroiră
  • năroiseră
noroia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năroia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

noroit, noroităadjectiv

  • 1. rar Acoperit de noroi, cufundat în noroi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: noroios
    • format_quote Ca un bivol trîntit, Trîntit, noroit! PĂSCULESCU, L. P. 169. DLRLC
etimologie:

noroi, noroiescverb

  • 1. A (se) afunda în noroi, a (se) împotmoli în noroi; a (se) murdări cu noroi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împotmoli îngloda înnămoli
    • format_quote Mă împăcam și cu primăriile de-atunci ale orașelor, ce nu dau pe foc să strice drumurile și să noroiască ulițele cu ridicarea zăpezii. MACEDONSKI, O. III 32. DLRLC
    • format_quote În mijlocul acestei mări glodoase era noroit un car. CONTEMPORANUL, III 657. DLRLC
etimologie:
  • noroi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.