opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NOROI2, noroiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) afunda în noroi1, a (se) împotmoli în noroi1; a (se) murdări cu noroi1. – Din noroi1.

NOROI2, noroiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) afunda în noroi1, a (se) împotmoli în noroi1; a (se) murdări cu noroi1. – Din noroi1.

năroi2 v vz noroi2

năroia v vz noroi2

noroi2 [At: ANON. CAR. / Pzi: ~esc, (reg) noroi / V: (îvp) năr~, (reg) ~oia, năroia / E: noroi1] 1 vt (D. ape) A acoperi cu un strat de noroi1 (1) Si: a înnămoli. 2 vt (D. ape) A transforma în noroi1 (1). 3 vt (Reg; d. viscol) A troieni. 4 vr (D. oameni, animale, vehicule) A se împotmoli în noroi1 (1). 5 vr A se murdări cu noroi1 (1). 6 vt (Reg) A închide într-un zid, într-o zidărie.

noroia v vz noroi2

NOROI2, noroiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu noroi, a umple cu noroi; a cufunda, a îneca în noroi. Mă împăcam și cu primăriile de-atunci ale orașelor, ce nu dau pe foc să strice drumurile și să noroiască ulițele cu ridicarea zăpezii. MACEDONSKI, O. III 32. În mijlocul acestei mări glodoase era noroit un car. CONTEMPORANUL, III 657.

A NOROI ~iesc tranz. rar 1) A face să se noroiască. 2) A umple cu noroi; a murdări cu noroi. /Din noroi

A SE NOROI mă ~iesc intranz. rar (despre vehicule, persoane etc.) A intra adânc în noroi (fără a putea înainta); a se îngloda; a se înnămoli; a se împotmoli. /Din noroi

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

noroi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. noroiesc, 3 sg. noroiește; imperf. 1 noroiam; conj. prez. 1 sg. să noroiesc, 3 să noroiască

noroi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. noroiesc, imperf. 3 sg. noroia; conj. prez. 3 să noroiască

noroi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. noroiesc, imperf. 3 sg. noroia; conj. prez. 3 sg. și pl. noroiască

noroi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NOROI vb. a se împotmoli, a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Carul s-a ~ în drum.)

NOROI vb. a se împotmoli, a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Carul s-a ~ în drum.)

Intrare: noroire
noroire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • noroire
  • noroirea
plural
  • noroiri
  • noroirile
genitiv-dativ singular
  • noroiri
  • noroirii
plural
  • noroiri
  • noroirilor
vocativ singular —
plural —
năroire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năroire
  • năroirea
plural
  • năroiri
  • năroirile
genitiv-dativ singular
  • năroiri
  • năroirii
plural
  • năroiri
  • năroirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: noroi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • noroi
  • noroire
  • noroit
  • noroitu‑
  • noroind
  • noroindu‑
 singular plural
  • noroiește
  • noroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • noroiesc
 (să)
  • noroiesc
  • noroiam
  • noroii
  • noroisem
a II-a (tu)
  • noroiești
 (să)
  • noroiești
  • noroiai
  • noroiși
  • noroiseși
a III-a (el, ea)
  • noroiește
 (să)
  • noroiască
  • noroia
  • noroi
  • noroise
plural I (noi)
  • noroim
 (să)
  • noroim
  • noroiam
  • noroirăm
  • noroiserăm
  • noroisem
a II-a (voi)
  • noroiți
 (să)
  • noroiți
  • noroiați
  • noroirăți
  • noroiserăți
  • noroiseți
a III-a (ei, ele)
  • noroiesc
 (să)
  • noroiască
  • noroiau
  • noroiră
  • noroiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năroi
  • năroire
  • năroit
  • năroitu‑
  • năroind
  • năroindu‑
 singular plural
  • năroiește
  • năroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năroiesc
 (să)
  • năroiesc
  • năroiam
  • năroii
  • năroisem
a II-a (tu)
  • năroiești
 (să)
  • năroiești
  • năroiai
  • năroiși
  • năroiseși
a III-a (el, ea)
  • năroiește
 (să)
  • năroiască
  • năroia
  • năroi
  • năroise
plural I (noi)
  • năroim
 (să)
  • năroim
  • năroiam
  • năroirăm
  • năroiserăm
  • năroisem
a II-a (voi)
  • năroiți
 (să)
  • năroiți
  • năroiați
  • năroirăți
  • năroiserăți
  • năroiseți
a III-a (ei, ele)
  • năroiesc
 (să)
  • năroiască
  • năroiau
  • năroiră
  • năroiseră
noroia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năroia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

noroi, noroiescverb

  • 1. A (se) afunda în noroi, a (se) împotmoli în noroi; a (se) murdări cu noroi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împotmoli îngloda înnămoli
    • format_quote Mă împăcam și cu primăriile de-atunci ale orașelor, ce nu dau pe foc să strice drumurile și să noroiască ulițele cu ridicarea zăpezii. MACEDONSKI, O. III 32. DLRLC
    • format_quote În mijlocul acestei mări glodoase era noroit un car. CONTEMPORANUL, III 657. DLRLC
etimologie:
  • noroi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.