opțiuni
  • info

13 definiții pentru norocos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NOROCOS, -OASĂ, norocoși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Care are noroc (2), căruia îi reușesc toate; norocit (1). 2. (Despre acțiuni) Care decurge sau se încheie în mod favorabil; norocit (2). ♦ Care aduce cuiva noroc. – Noroc + suf. -os.

NOROCOS, -OASĂ, norocoși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Care are noroc (2), căruia îi reușesc toate; norocit (1). 2. (Despre acțiuni) Care decurge sau se încheie în mod favorabil; norocit (2). ♦ Care aduce cuiva noroc. – Noroc + suf. -os.

norocos, ~oasă a [At: HERODOT (1645), 163 / V: (îvp) năr~ / Pl: ~oși, ~oase / E: noroc + -os] 1 (D. oameni) Care are noroc (1) Si: (înv) norocit (1). 2 (D. oameni) Care reușește în tot ceea ce întreprinde Si: (înv) norocit (2). 3 (D. acțiuni ale oamenilor, întâmplări etc.) Care aduce noroc (1) Si: (înv) norocit (3). 4 Care decurge sau se încheie în mod favorabil Si: (înv) norocit (4). 5 (Rar) Fericit. 6 (Rar) Mulțumit.

NOROCOS, -OASĂ, norocoși, -oase, adj. Care are noroc, căruia îi reușesc toate. Iată-l pe Stoicea... norocos în copii, norocos în roadele pămîntului, norocos în toate cele, ca în poveste! GALACTION, O. I 51.

NOROCOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care are (mult) noroc. 2) Care aduce noroc; cu noroc. /noroc + suf. ~os

norocos a. cel favorizat de soartă.

norocós, -oásă adj. Care are noroc, fericit.

nărocos, ~oasă a vz norocos

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

norocos adj. m., pl. norocoși; f. norocoasă, pl. norocoase

norocos adj. m., pl. norocoși; f. norocoasă, pl. norocoase

norocos adj. m., pl. norocoși; f. sg. norocoasă, pl. norocoase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NOROCOS adj. (înv.) norocit, (fam.) băftos. (Om ~.)

NOROCOS adj. (înv.) norocit. (Om ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A FI NOROCOS a avea bulan, a fi în bulan, a-i pune Dumnezeu (cuiva) mâna în cap, a-i surâde norocul.

Intrare: norocos
norocos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • norocos
  • norocosul
  • norocosu‑
  • norocoasă
  • norocoasa
plural
  • norocoși
  • norocoșii
  • norocoase
  • norocoasele
genitiv-dativ singular
  • norocos
  • norocosului
  • norocoase
  • norocoasei
plural
  • norocoși
  • norocoșilor
  • norocoase
  • norocoaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

norocos, norocoasăadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Care are noroc, căruia îi reușesc toate; norocit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: băftos norocit
    • format_quote Iată-l pe Stoicea... norocos în copii, norocos în roadele pămîntului, norocos în toate cele, ca în poveste! GALACTION, O. I 51. DLRLC
  • 2. (Despre acțiuni) Care decurge sau se încheie în mod favorabil; norocit. DEX '09 DEX '98
    sinonime: norocit
    • 2.1. Care aduce cuiva noroc. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Noroc + -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.