NOOSFERĂ s. f. (Fil.) Învelișul spiritual al pământului, reprezentat de omenire. [Pr.: no-o-] – Din fr. noosphere.

noosferă sf [At: DN³ / Pl: ~re / E: fr noosphère] (Blg) Înveliș al pământului suprapus biosferei, care desemnează omenirea.

NOOSFERĂ s. f. (Fil.) Ansamblu al sistemelor de informație, cunoaștere și valorizare specifice ființei umane. [Pr.: no-o-] – Din fr. noosphère.

NOOSFERĂ s.f. (Biol.) Înveliș al Pămîntului suprapus biosferei, desemnînd omenirea întrucît este alcătuită din ființe inteligente. [< fr. noosphère, cf. gr. noos – spirit, sphaira – sferă].

NOOSFERĂ s. f. înveliș al Pământului desemnând omenirea, ființele inteligente. (< fr. noosphère)

noosferă s. f. (sil. no-o-), pl. noosfere

NOO- „spirit, rațiune”. ◊ gr. noos, nous „idee, rațiune” > fr. noo-, germ. id., engl. id. > rom. noo-. □ ~crație (v. -crație), s. f., tip de stat condus de intelectuali, după sistemul platonician al guvernării filozofilor; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Disciplină care studiază spiritul. 2. Teorie idealistă potrivit căreia asupra omului acționează o forță superioară, așa-numita lume a spiritului; ~sferă (v. -sferă), s. f., înveliș spiritual al pămîntului reprezentat de ființele inteligente.

NOOSFÉRĂ (< fr.; gr. nous „spirit” + sphaira „sferă”) s. f. Termen creat de Teillard de Chardin pentru a desemna (prin analogie cu litosfera, biosfera etc.) învelișul spiritual al Pământului, reprezentat de omenire.