noologie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: ger Noologie] 1 Disciplină care studiază spiritul. 2 Teorie potrivit căreia asupra omului exercită influență o forță superioară, numită lume a spiritului.

NOOLOGIE s.f. 1. Disciplină care studiază spiritul. 2. Teorie idealistă potrivit căreia asupra omului influențează o forță superioară, așa-numita lume a spiritului. [Gen. -iei. / < germ. Noologie, cf. gr. noos – spirit, logos – știință].

NOOLOGIE s. f. 1. studiul științelor spiritului. 2. teorie idealistă potrivit căreia omul este influențat de o forță superioară, așa-numita lume a spiritului. (< fr. noologie)

noologie s. f. (sil. no-o-), art. noologia, g.-d. art. noologiei

NOO- „spirit, rațiune”. ◊ gr. noos, nous „idee, rațiune” > fr. noo-, germ. id., engl. id. > rom. noo-. □ ~crație (v. -crație), s. f., tip de stat condus de intelectuali, după sistemul platonician al guvernării filozofilor; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Disciplină care studiază spiritul. 2. Teorie idealistă potrivit căreia asupra omului acționează o forță superioară, așa-numita lume a spiritului; ~sferă (v. -sferă), s. f., înveliș spiritual al pămîntului reprezentat de ființele inteligente.