opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NONȘALANT, -Ă, nonșalanți, -te, adj. Lipsit de grijă; degajat (în comportări); care trădează nonșalanță; leneș. – Din fr. nonchalant, germ. nonschalant.

NONȘALANȚĂ s. f. Indiferență; degajare (ostentativă). – Din fr. nonchalance.

nonșalant, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~nți, ~e / E: fr nonchalant, ger nonschalant] (Frm) 1 Lipsit de grijă. 2 Degajat în comportament. 3 Care denotă nonșalanță. 4 Leneș.

nonșalanță sf [At: ALEXI, W. / E: fr nonchalance] (Frm) 1 Indiferență. 2 Degajare ostentativă în comportament.

NONȘALANT, -Ă, nonșalanți, -te, adj. (Livr.) Lipsit de grijă; degajat (în comportări); care trădează nonșalanță; leneș. – Din fr. nonchalant, germ. nonschalant.

NONȘALANȚĂ s. f. (Livr.) Indiferență; degajare (ostentativă). – Din fr. nonchalance.

NONȘALANT, -Ă adj. (Liv.) Nepăsător; leneș. [< fr. nonchalant].

NONȘALANȚĂ s.f. (Liv.) Nepăsare, indolență; apatie. [< fr. nonchalance].

NONȘALANT, -Ă adj. indiferent, nepăsător; degajat. (< fr. nonchalant)

NONȘALANȚĂ s. f. indiferență, nepăsare, degajare (ostentativă). (< fr. nonchalance)

NONȘALANT ~tă (~ți, ~te) livr. Care manifestă nonșalanță; lipsit de griji. /<fr. nonchalant, germ. nonschalance

NONȘALANȚĂ f. livr. Atitudine indiferentă; lipsă de griji. /<fr. nonchalance

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nonșalant (fam.) adj. m., pl. nonșalanți; f. nonșalantă, pl. nonșalante

nonșalanță (fam.) s. f., g.-d. art. nonșalanței

nonșalant (fam.) adj. m., pl. nonșalanți; f. nonșalantă, pl. nonșalante

nonșalanță (fam.) s. f., g.-d. art. nonșalanței

nonșalant adj. m., pl. nonșalanți; f. sg. nonșalantă, pl. nonșalante

nonșalanță s. f., g.-d. art. nonșalanței

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NONȘALANT adj. v. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan.

NONȘALANȚĂ s. v. degajare, dezinvoltură, firesc, naturalețe, simplitate, spontaneitate.

nonșalant adj. v. DEGAJAT. DEZINVOLT. FIRESC. NATURAL. NEAFECTAT. NEARTIFICIAL. NECĂUTAT. NEPREFĂCUT. NESILIT. NESTUDIAT. SIMPLU. SPONTAN.

nonșalanță s. v. DEGAJARE. DEZINVOLTURĂ. FIRESC. NATURALEȚE. SIMPLITATE. SPONTANEITATE.

Intrare: nonșalant
nonșalant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nonșalant
  • nonșalantul
  • nonșalantu‑
  • nonșalantă
  • nonșalanta
plural
  • nonșalanți
  • nonșalanții
  • nonșalante
  • nonșalantele
genitiv-dativ singular
  • nonșalant
  • nonșalantului
  • nonșalante
  • nonșalantei
plural
  • nonșalanți
  • nonșalanților
  • nonșalante
  • nonșalantelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: nonșalanță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nonșalanță
  • nonșalanța
plural — —
genitiv-dativ singular
  • nonșalanțe
  • nonșalanței
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nonșalant, nonșalantăadjectiv

etimologie:

nonșalanțăsubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.