NOMI- v. nomo-.

nom¹ sm [At: DN³ / V: nomă sf / Pl: ~i / E: fr nome] (Ant) La vechii greci, cântec religios pentru solist, acompaniat de citheră sau de fluier, adresat unui zeu și alcătuit dintr-o invocație, o povestire mistică despre acel zeu și o rugăciune.

nomă³ sf vz nom¹ corectat(ă)

nomo- [At: DN³ / V: nome-, nemi- / E: fr, it nomo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) lege. 3 Regulă. 4 Normă.

NOM s.n. (Ant.) Cîntec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de citeră sau de fluier, adresat unui zeu și alcătuit dintr-o invocație, o povestire mistică din viața acestuia și o rugăciune. [Var. nomă s.f. / < fr. nome, gr. nomos – lege].

NOME- v. nomo-.

NOMO- Element prim de compunere savantă, cu sensul de „(referitor la) lege”, „regulă”, „normă”. [Var. nome-, nomi-. / < fr., it. nomo-, cf. gr. nomos].

NOM¹ s. n. (ant.) cântec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de chitară sau de fluier, adresat unui zeu și alcătuit dintr-o invocație, o povestire mistică din viața acestuia și o rugăciune. (< fr. nome, gr. nomos)

-NOM³ elem. nomo¹-.

NOMO¹-, -NOM, -NOMIE elem. „lege”, „care dirijează, care conduce”. (< fr. nomo-, – nomo, -nomie, cf. gr. nomos)

* nom n., pl. urĭ, ca tomurĭ, rare (vgr. nómos). Provincie în vechĭu Egipt.

NOMO-₁ „lege, regulă, normă”. ◊ gr. nómos „lege, obicei, regulă” > fr. nomo-, germ. id., engl. id. > rom. nomo-. □ ~file (v. -fil₂), s. f. pl., frunze verzi asimilatoare, caracteristice fiecărei specii de plante; ~geneză (v. -geneză), s. f., concepție conform căreia evoluția își are propriile ei legi; ~graf (v. -graf), s. m., autor al unui tratat despre legi sau al unei culegeri de legi; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Tratat despre legi. 2. Disciplină matematică avînd ca obiect de studiu folosirea practică a nomogramelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică în plan, cu ajutorul liniilor gradate, a unei funcții cu una sau mai multe variabile.