nomă² sf [At: MOLNAR, I. 26/5 / Pl: ~me / E: fr nome] Diviziune teritorial-administrativă în Egiptul antic.

nomă¹ sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~me / E: fr noma] 1 Stomatită cangrenoasă care apare, mai ales la copiii subalimentați și la oamenii slăbiți, în urma unor boli infecțioase, fiind însoțită de febră și de diaree. 2 Rană cangrenoasă pe mucoasa cavității bucale, care apare la unele animale (câini, pisici) și care distruge gingiile, limba și chiar oasele.

nomă³ sf vz nom¹ corectată

NÓMĂ², nome, s. f. Diviziune administrativă în Egiptul antic și în Grecia contemporană. – Din fr. nome.

NOMĂ², nome, s. f. Diviziune administrativă în vechiul Egipt și în Grecia actuală. – Din fr. nome.

NÓMĂ² s.f. 1. (Ist.) Diviziune administrativă în vechiul Egipt și în Grecia. 2. V. nom. [< fr. nome, fr. nomos].

NÓMĂ¹ s.f. Cangrenă a unei mucoase, din care se scurge un lichid cu miros neplăcut. [< fr. noma, cf. gr. nomein – a roade].

NÓMĂ¹ s. f. cangrenă a unei mucoase, din care se scurge un lichid cu miros neplăcut. (< fr. noma)

NÓMĂ² s. f. diviziune administrativă în Egiptul antic și în Grecia actuală. (< fr. nome, gr. nomos)

nómă s. f., g.-d. art. nómei; pl. nóme

nómă (boală, diviziune administrativă) s. f., g.-d. art. nómei; pl. nóme

NÓMĂ¹ (< fr.; gr. nome „devorare”) s. f. (MED.) Stomatită gangrenoasă, care începe de obicei în membrana mucoasă de la colțul gurii și apoi cuprinde rapid întreaga grosime a buzelor și a feței, ducând la necroze tisulare. Se observă de obicei la copiii subnutriți și la adulții debilitați.

NÓMĂ² (< fr.) s. f. 1. (În Egiptul antic) Diviziune administrativă. 2. Diviziune administrativă în Grecia contemporană.