nisipit, ~ă [At: AR (1830), 3²/22 / V: (reg) ~pat, nas~, năs~ / Pl: ~iți, ~e / E: nisipi] 1-3 a (Rar) Nisipos (1-3). 4 a (Reg) Brodat cu un punct de broderie mărunt. 5 sn Punct folosit la o broderie măruntă, făcută pe pieptul și pe mânecile cămășilor țărănești.

NISIPIT, -Ă, nisipiți, -te, adj. Acoperit cu nisip; nisipos. Apa limpede s-a adunat într-o albie mai largă, săpată, prunduită, nisipită și peste apa limpede ca lacrima se apleacă sălcii pletoase. SADOVEANU, O. III 242. – Variantă: (regional) năsipit,-ă (ALECSANDRI, P. III 362) adj.

înisipit, ~ă a vz înnisipat

înnisipat, ~ă a [At: DA ms / V: ~pit / S și: îni~ / Pl: ~ați, ~e / E: înnisipa] 1 Acoperit cu un strat de nisip. 2 (D. canale, conducte etc.) Astupat cu nisip și devenit nenavigabil.

înnisipit, ~ă a vz înnisipat

nasâpi v vz nisipi

nasipit^[1], ~ă a vz nisipit modificată

năsăpi v vz nisipi

năsâpi^[1] v vz nisipi modificată

năsipi v vz nisipi

năsipit, ~ă a vz nisipit

nisipat, ~ă a vz nisipit

nisipi [At: DDRF / V: nasâp~, năsăp~, năsâp~, năs~ / Pzi: ~pesc / E: nisip] 1 vt (Reg) A acoperi cu nisip (1) sau cu pământ. 2 vt (Mol) A umple partea din interior a unei case în construcție cu nisip (1) sau cu pământ până la nivelul dușumelei. 3 vt (Îvr) A curăța de nisip (1). 4 vr (Reg) A se preface în nisip (1) Si: a se măcina, a se pulveriza. 5 vr (Reg) A se surpa.

NĂSĂPI^[1] vb. IV v. nisipi.

NĂSIPI vb. IV v. nisipi.

NISIPI, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipi vb. IV.

NĂSIPI vb. IV. v. nisipi.

NISIPI, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi, a astupa cu nisip. 2. Refl. A se preface în nisip; a se măcina, a se pulveriza. [Var.: (reg.) năsipi vb. IV] – Din nisip.

nisipì v. a acoperi cu nisip: prin drumuri nisipite AL.

înisipéz v. tr. (d. nisip). Bag în nisip (o corabie). – Și înisipesc saŭ nis-. V. înomolesc, troĭenesc.

năsîpésc v. tr. (d. năsîp). Mold. nord. Pomostesc.

nisipésc v. tr. (d. nisip). Prefac în nisip. Acoper cu nisip orĭ bag în nisip o corabie (V. înisipez). Est. Bătăturesc pămîntu în prejuru uneĭ case. V. înomolesc.

nisipit (rar) adj. m., pl. nisipiți; f. nisipită, pl. nisipite

nisipit (rar) adj. m., pl. nisipiți; f. nisipită, pl. nisipite

nisipit adj. m., pl. nisipiți; f. sg. nisipită, pl. nisipite

NISIPIT adj. v. nisipos.

nisipit adj. v. NISIPOS.

nisipi, nisipesc, vb. IV (reg.) 1. a acoperi, a astupa cu nisip sau cu pământ pînă la dușumea. 2. (înv.) a curăța de nisip. 3. (refl.) a se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza; a se surpa.