7 definiții pentru ninja


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NÍNJA, ninja, s. m., adj. invar. 1. (Luptător) bine antrenat, agresiv. 2. (Persoană) care aparține unor grupări secrete, în Japonia, luptând ca mercenar, în scopuri reprobabile. [Pr.: ninğa] – Cuv. japonez.

NÍNJA s. m., adj. 1. (luptător) bine antrenat, cu costum special. 2. (persoană) aparținând unor grupări secrete, în Japonia, care luptă ca mercenar, în scopuri reprobabile. (< cuv. jap.)

nínja s., adj. (Luptător) foarte bătăios ◊ „[...] mai puteau fi văzuți flăcăii de la USPP împachetați în veste antiglonț [...] Au putut fi văzute și câteva «țestoase», temuții soldați ninja. R.l. 34 X 92 p. 1. ◊ „O bandă de patru indivizi, costumați în ninja, terorizează pătura bogată a municipiului Târgu-Mureș” Ev.z. 3 XI 94 p. 2. ◊ „Prima lovitură de sabie ninja dată în centrul Capitalei între X și Y.” Expr. Mag. 10/95 p. 2; v. și R.l. 17 VIII 93 p. 10 (la origine, „mercenar în serviciul împăratului japonez”; răspândit prin desenele animate în care apar broaștele țestoase Ninja)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*nínja (jap.) [ja pron. ǧa] adj. invar., s. m., pl. nínja


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ninjá, ninjéz, vb. I (reg.) a-i fi somn cuiva.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NINJA (< n. pr. Ninja, numele unor broaște din filmele de desen animat; cuv. japonez „mercenar în serviciul împăratului Japoniei”) adj., subst. 1. Adj., subst. (Luptător) agresiv. 2. Adj. (Despre arme albe) Care are o formă specifică (inițial de pumnal, apoi o sabie ușor curbată) și este folosită de luptătorii ninja.

Intrare: ninja
substantiv masculin (M94)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ninja
  • ninjaul
  • ninjau‑
plural
  • ninja
genitiv-dativ singular
  • ninja
  • ninjaului
plural
  • ninja
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)