2 intrări
30 de definiții

Explicative DEX

NIMICI, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

NIMICI, nimicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic.

NIMICIE s. f. (Înv.) Nimicnicie (2). – Nimic + suf. -ie.

NIMICIE s. f. (Înv.) Nimicnicie (2). – Nimic + suf. -ie.

nemici v vz nimici

nemicie sf vz nimicie

nimicci v vz nimici

nimiccie sf vz nimicie

nimici [At: GORJAN, H. IV, 228/23 / V: (rar) ~cci, (reg) nem~ / Pzi: ~cesc / E: nimic] 1 vt A face să nu mai existe Si: a desființa, (înv) a nimicnici (1). 2 vt A reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând) Si: a distruge, a extermina, a lichida, a prăpădi, (înv) a nimicnici (2). 3 vt A stârpi. 4 vt A anula. 5 vt (Înv) A face ca un act, o lege etc. să-și piardă valabilitatea. 6 vt (Fig) A zdrobi. 7 vt (Fig) A copleși. 8 vt (Înv; fig) A slei. 9 vt (Înv; fig) A topi. 10-11 vtr (Înv) A (se) desconsidera. 12-13 vtr (Înv) A (se) înjosi.

nimicie sf [At: HELIADE, O. I, 409 / V: ~ccie, nemicie / Pl: ~ii / E: nimic + -ie] (Înv) 1-2 Nimicnicie (1-2).

NIMICI (-icesc) vb. tr. și refl. A (se) preface în nimic, a (se) prăpădi de tot, a (se) stinge de pe fața pămîntului, a (se) distruge, a (se) extermina: toată ființa lui părea că se stinge, se nimicește într’un sentiment de supremă osteneală (VLAH.).

NIMICIE, NIMICCIE sf. Nimicnicie: cîți oameni își ascund nimiccia sub pompoase numiri! (NEGR.) [nimic].

NIMICITOR I. adj. verb. NIMICI. Care nimicește. II. sm. Cel ce nimicește, distrugător.

NIMICCIE s. f. v. nimicie.

NIMICI, nimicesc, vb. IV. Tranz. A distruge, a desființa, a prăpădi. Îi năvăli în piept... o sfîrșeală ce-l nimicea pînă la oase. PREDA, Î. 163. În viața ta luminoasă nu s-a putut ivi nici umbra măcar a unei dureri asemenea aceleia ce-mi nimicește inima. EMINESCU, N. 72. Pe Sînger ucigașul nu îl întrece nime!... Străin de toată mila, plăcerea-i cea mai vie Au fost să nimicească pe lume tot ce-nvie. ALECSANDRI, P. III 300.

NIMICIE s. f. (Rar, învechit) Nimicnicie. Spre... a stigmatiza trufașa nimicie, el a inspirat omului amorul pentru trecut. ODOBESCU, S. I 462. Priviți-i!... goi și sarbezi, ca robi trăiți în lanțuri!... Ologi, ciuntiți, o! doamne, reduși la nimicie. ALECSANDRI, P. III 477. – Variantă: nimiccie (NEGRUZZI, S. I 191) s. f.

A NIMICI ~esc tranz. A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a prăpădi; a distruge. /Din nimic

nimicì v. a preface în nimic.

nimicie f. neant: reduși la nimicie AL.

nimicésc v. tr. (d. nimic). Prefac în nimic, distrug. – Și vechĭ nimicnicesc.

Ortografice DOOM

nimici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicesc, 3 sg. nimicește, imperf. 1 nimiceam; conj. prez. 1 sg. să nimicesc, 3 să nimicească

nimicie (înv.) s. f., art. nimicia, g.-d. nimicii, art. nimiciei

nimici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicesc, imperf. 3 sg. nimicea; conj. prez. 3 să nimicească

nimicie (înv.) s. f., art. nimicia, g.-d. nimicii, art. nimiciei

nimici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicesc, imperf. 3 sg. nimicea; conj. prez. 3 sg. și pl. nimicească

nimicie s. f., art. nimicia, g.-d. nimicii, art. nimiciei; pl. nimicii

Sinonime

NIMICI vb. 1. v. distruge. 2. a desființa, a distruge, a lichida, a prăpădi, (fig.) a topi. (Au ~ pur și simplu totul în calea lor.) 3. v. masacra. 4. a distruge, a potopi, a prăpădi, a sfărâma, a zdrobi, a zvânta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a târî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.) 5. a distruge, a rade, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (Au ~ cetatea dușmană.) 6. v. mistui. 7. a (se) distruge, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 8. a distruge, (fig.) a sfărâma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.)

NIMICIE s. v. deșertăciune, inutilitate, nimic, nimicnicie, zădărnicie.

NIMICI vb. 1. a devasta, a distruge, a pîrjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au ~ orașul.) 2. a desființa, a distruge, a lichida, a prăpădi, (fig.) a topi. (Au ~ pur și simplu totul în calea lor.) 3. a distruge, a extermina, a masacra, a măcelări, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (Au ~ întreaga populație.) 4. a distruge, a potopi, a prăpădi, a sfărîma, a zdrobi, a zvînta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.) 5. a distruge, a rade, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (Au ~ cetatea dușmană.) 6. a distruge, a mistui, a prăpădi. (Focul a ~ totul.) 7. a (se) distruge, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 8. a distruge, (fig.) a sfărîma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.)

nimicie s. v. DEȘERTĂCIUNE. INUTILITATE. NIMIC. NIMICNICIE. ZĂDĂRNICIE.

Antonime

A nimici ≠ a crea

Arhaisme și regionalisme

nemici, nemicesc, vb. tranz., refl. – (dial.) A se strica, a se distruge: „A me s-o nemnicit, o vacă. I-o luat laptele. O fost fătată de tri săptămâni și numa am văzut că n-are lapte, că-i scade laptele, până n-o fost deloc” (Memoria, 2004-bis: 1.283). – Cf. nimici (< nimic).

Intrare: nimici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nimici
  • nimicire
  • nimicit
  • nimicitu‑
  • nimicind
  • nimicindu‑
singular plural
  • nimicește
  • nimiciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nimicesc
(să)
  • nimicesc
  • nimiceam
  • nimicii
  • nimicisem
a II-a (tu)
  • nimicești
(să)
  • nimicești
  • nimiceai
  • nimiciși
  • nimiciseși
a III-a (el, ea)
  • nimicește
(să)
  • nimicească
  • nimicea
  • nimici
  • nimicise
plural I (noi)
  • nimicim
(să)
  • nimicim
  • nimiceam
  • nimicirăm
  • nimiciserăm
  • nimicisem
a II-a (voi)
  • nimiciți
(să)
  • nimiciți
  • nimiceați
  • nimicirăți
  • nimiciserăți
  • nimiciseți
a III-a (ei, ele)
  • nimicesc
(să)
  • nimicească
  • nimiceau
  • nimiciră
  • nimiciseră
nemici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nimicci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: nimicie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nimicie
  • nimicia
plural — —
genitiv-dativ singular
  • nimicii
  • nimiciei
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nimiccie
  • nimiccia
plural — —
genitiv-dativ singular
  • nimiccii
  • nimicciei
plural — —
vocativ singular —
plural —
nemicie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nimici, nimicescverb

  • 1. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi năvăli în piept... o sfîrșeală ce-l nimicea pînă la oase. PREDA, Î. 163. DLRLC
    • format_quote În viața ta luminoasă nu s-a putut ivi nici umbra măcar a unei dureri asemenea aceleia ce-mi nimicește inima. EMINESCU, N. 72. DLRLC
    • format_quote Pe Sînger ucigașul nu îl întrece nime!... Străin de toată mila, plăcerea-i cea mai vie Au fost să nimicească pe lume tot ce-nvie. ALECSANDRI, P. III 300. DLRLC
etimologie:
  • nimic DEX '98 DEX '09

nimiciesubstantiv feminin

etimologie:
  • Nimic + -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.