2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

nihilist, ~ă [At: LM / Pl: ~iști, ~e / E: fr nihiliste] 1-4 smf, a (Adept) al nihilismului (1-2). 5-6 a Privitor la nihilism (1-2). 7-8 a Care dă dovadă de nihilism (1-2).

NIHILÍST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f. Adept al nihilismului. ♦ (Adjectival) Privitor la nihilism; al nihilistului, de nihilist. Influențele formaliste și cosmopolite din literatura romînă au dus la o atitudine disprețuitoare, nihilistă, față de limba populară, față de vocabularul și structura ei gramaticală. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2385.

NIHILÍST, -Ă adj. Referitor la nihilism, propriu nihilismului. // s.m. și f. Adept al nihilismului. [Cf. fr. nihiliste, rus. nighilist].

NIHILÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al nihilismului. (< fr. nihiliste)

NIHILÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al nihilismului. /<fr. nihiliste

NIHILÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de nihilism; propriu nihilismului. /<fr. nihiliste

nihilist m. 1. cel ce neagă toate; 2. pl. numele revoluționarilor ruși, partizani ai nihilismului.

* nihilíst, -ă s. (d. lat. nihil, nimica). Revoluționar, om care tindea să distrugă guvernarea țarilor ucizînd.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nihilíst adj. m., s. m., pl. nihilíști; adj. f., s. f. nihilístă, pl. nihilíste

nihilíst s. m., adj. m., pl. nihilíști; f. sg. nihilístă, pl. nihilíste

Intrare: nihilist (adj.)
nihilist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nihilist
  • nihilistul
  • nihilistu‑
  • nihilistă
  • nihilista
plural
  • nihiliști
  • nihiliștii
  • nihiliste
  • nihilistele
genitiv-dativ singular
  • nihilist
  • nihilistului
  • nihiliste
  • nihilistei
plural
  • nihiliști
  • nihiliștilor
  • nihiliste
  • nihilistelor
vocativ singular
plural
Intrare: nihilist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nihilist
  • nihilistul
  • nihilistu‑
plural
  • nihiliști
  • nihiliștii
genitiv-dativ singular
  • nihilist
  • nihilistului
plural
  • nihiliști
  • nihiliștilor
vocativ singular
  • nihilistule
  • nihiliste
plural
  • nihiliștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nihilist (adj.)

  • 1. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Influențele formaliste și cosmopolite din literatura romînă au dus la o atitudine disprețuitoare, nihilistă, față de limba populară, față de vocabularul și structura ei gramaticală. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2385.
      surse: DLRLC

etimologie:

nihilist, -ă (persoană) nihilistă

  • 1. Adept al nihilismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: