14 definiții pentru nihilist (s.m.)

Explicative DEX

NIHILIST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

nihilist, ~ă [At: LM / Pl: ~iști, ~e / E: fr nihiliste] 1-4 smf, a (Adept) al nihilismului (1-2). 5-6 a Privitor la nihilism (1-2). 7-8 a Care dă dovadă de nihilism (1-2).

*NIHILIST sm. ⏲ Partizan al nihilismului [fr.].

NIHILIST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism; care dă dovadă de nihilism. – Din fr. nihiliste.

NIHILIST, -Ă, nihiliști, -ste, s. m. și f. Adept al nihilismului. ♦ (Adjectival) Privitor la nihilism; al nihilistului, de nihilist. Influențele formaliste și cosmopolite din literatura romînă au dus la o atitudine disprețuitoare, nihilistă, față de limba populară, față de vocabularul și structura ei gramaticală. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2385.

NIHILIST, -Ă adj. Referitor la nihilism, propriu nihilismului. // s.m. și f. Adept al nihilismului. [Cf. fr. nihiliste, rus. nighilist].

NIHILIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al nihilismului. (< fr. nihiliste)

NIHILIST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al nihilismului. /<fr. nihiliste

nihilist m. 1. cel ce neagă toate; 2. pl. numele revoluționarilor ruși, partizani ai nihilismului.

* nihilíst, -ă s. (d. lat. nihil, nimica). Revoluționar, om care tindea să distrugă guvernarea țarilor ucizînd.

Ortografice DOOM

nihilist adj. m., s. m., pl. nihiliști; adj. f., s. f. nihilistă, pl. nihiliste

nihilist adj. m., s. m., pl. nihiliști; adj. f., s. f. nihilistă, pl. nihiliste

nihilist s. m., adj. m., pl. nihiliști; f. sg. nihilistă, pl. nihiliste

Tezaur

NIHILIST, -Ă s. m. și f., adj. 1. s. m. și f. Adept al nihilismului. cf. lm, ddrf, barcianu, alexi, w., dm. 2. adj. Care aparține nihilismului, privitor la nihilism, care dă dovadă de nihilism. Atitudine disprețuitoare, nihilistă, față de limba populară, față de vocabularul și structura ei gramaticală. scînteia, 1952, nr. 2 385. – pl.: nihiliști, -ste. – Din fr. nihiliste.

Intrare: nihilist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nihilist
  • nihilistul
  • nihilistu‑
plural
  • nihiliști
  • nihiliștii
genitiv-dativ singular
  • nihilist
  • nihilistului
plural
  • nihiliști
  • nihiliștilor
vocativ singular
  • nihilistule
  • nihiliste
plural
  • nihiliștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nihilist, nihiliștisubstantiv masculin
nihilistă, nihilistesubstantiv feminin

  • 1. Adept al nihilismului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „nihilist” (5 clipuri)
Clipul 1 / 5