2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfrupta [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: (cscj) ~ti / Pzi: ~rupt, (rar) ~tez / E: în- +frupt] 1 vr (Pop) A mânca de dulce în zi de post. 2 vr (Pop; îe) A se ~ din oala cu smântână A face o greșeală greu de scuzat. 3 vr A mânca din ceva deosebit de gustos. 4 vr A mânca din ceva interzis. 5 vr (Fig; irn) A obține beneficii necinstite. 6 vt (Înv) A da cuiva să guste sau să mănânce din ceva oprit. 7 vt (Înv; pex) A face părtaș pe cineva la ceva interzis.

înfruptare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: înfrupta] (Rar) 1 (Pop) Mâncare de dulce în zi de post Si: înfruptat1 (1). 2 Mâncare din ceva deosebit de gustos Si: înfruptat1. 3 Mâncare din ceva interzis Si: înfruptat1 (3). 4 (Fig; irn) Obținere a unor beneficii necinstite Si: înfruptat1 (4). 5 (Înv) Determinare a cuiva să guste din ceva oprit Si: înfruptat1 (5). 6 (Înv; pex) Determinare a unei persoane de a deveni părtașă la ceva interzis Si: înfruptat1 (6).

ÎNFRUPTÁ, înfrúpt, vb. I. Refl. A mânca din ceva deosebit de gustos. ♦ (Pop.) A mânca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ir.) A trage beneficii (necinstite), a profita de... – În + frupt.

ÎNFRUPTÁ, înfrúpt, vb. I. Refl. A mânca din ceva deosebit de gustos. ♦ (Pop.) A mânca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ir.) A trage beneficii (necinstite), a profita de... – În + frupt.

ÎNFRUPTÁRE s. f. Acțiunea de a se înfrupta.V. înfrupta.

ÎNFRUPTÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a se înfrupta.V. înfrupta.

ÎNFRUPTÁ, înfrúpt, vb. I. 1. Refl. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «din» sau «cu») A gusta, a mînca, a se împărtăși din ceva bun. Nu o dată se înfruptaseră din masa Măriucăi. CONTEMPORANUL, VI 301. ◊ Fig. Nu m-ăi lăsa să mă-nfrupt c-o sărutare? ALECSANDRI, T. I 247. ♦ (Popular) A mînca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ironic) A trage beneficii (ilicite), a profita de...; a se atinge de... În consiliile... de administrație intrau avocați cu trecere, oameni politici din toate partidele, care se înfruptau fiecare din cîte douăzeci și treizeci de asemenea consilii. EFTIMIU, N. 23. 2. Tranz. (Rar) A sătura, a satisface. Trebuie, pravoslavnicule, să dischizi băierile pungii, să verși la bani cu pumnul, ca să-nfrupți pe toți. ALECSANDRI, T. 1376.

ÎNFRUPTÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) înfrupta.

ÎNFRUPTÁ, înfrúpt, vb. I. Refl. A gusta, a mânca din ceva bun. ♦ (În ritualul creștin) A mânca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ir.) A trage beneficii (necinstite), a profita de... ♦ Tranz. (Rar) A face pe cineva părtaș la un câștig, la un beneficiu (ilicit). – Din în- + frupt.

A SE ÎNFRUPTÁ mă înfrúpt intranz. 1) bis. A mânca de frupt în zilele de post. 2) A gusta puțin (din ceva dorit); a se îndulci. 3) fig. A trage foloase în mod necinstit; a se alege cu profit. /în + frupt

A ÎNFRUPTÁ înfrúpt tranz. rar A face să se înfrupte. [Sil. în-frup-] /în + frupt

înfruptà v. Mold. 1. a mânca bucate de dulce în zile de post; 2. fam. a gusta ceva oprit: nu m’ei lăsa să mă ’nfrupt cu o sărutare? AL. [V. frupt].

înfrúpt, a v. tr. (d. frupt). Daŭ cuĭva și-l fac să mănînce bucate de frupt: l-am înfruptat c’o găină. V. refl. Mănînc bucate de frupt. Fig. Mă ating de, fur: un funcționar care s’a înfruptat din baniĭ statuluĭ. – Azĭ și înfruct (după fruct), ceĭa ce nu e recomandabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înfruptá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se înfrúptă

înfruptáre s. f., g.-d. art. înfruptắrii

înfruptá vb., ind. prez. 1 sg. înfrúpt, 3 sg. și pl. înfrúptă, perf. s. 1 sg. înfruptái

înfruptáre s. f., g.-d. art. înfruptării


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFRUPTÁ vb. (pop. și fam.) a se îndulci. (Se ~ din toate bunătățile.)

ÎNFRUPTÁRE s. (pop. și fam.) îndulcire. (~ din toate bunătățile.)

ÎNFRUPTA vb. (pop. și fam.) a se îndulci. (Se ~ din toate bunătățile.)

arată toate definițiile

Intrare: înfrupta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfrupta
  • ‑nfrupta
  • înfruptare
  • ‑nfruptare
  • înfruptat
  • ‑nfruptat
  • înfruptatu‑
  • ‑nfruptatu‑
  • înfruptând
  • ‑nfruptând
  • înfruptându‑
  • ‑nfruptându‑
singular plural
  • înfruptă
  • ‑nfruptă
  • înfruptați
  • ‑nfruptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfrupt
  • ‑nfrupt
(să)
  • înfrupt
  • ‑nfrupt
  • înfruptam
  • ‑nfruptam
  • înfruptai
  • ‑nfruptai
  • înfruptasem
  • ‑nfruptasem
a II-a (tu)
  • înfrupți
  • ‑nfrupți
(să)
  • înfrupți
  • ‑nfrupți
  • înfruptai
  • ‑nfruptai
  • înfruptași
  • ‑nfruptași
  • înfruptaseși
  • ‑nfruptaseși
a III-a (el, ea)
  • înfruptă
  • ‑nfruptă
(să)
  • înfrupte
  • ‑nfrupte
  • înfrupta
  • ‑nfrupta
  • înfruptă
  • ‑nfruptă
  • înfruptase
  • ‑nfruptase
plural I (noi)
  • înfruptăm
  • ‑nfruptăm
(să)
  • înfruptăm
  • ‑nfruptăm
  • înfruptam
  • ‑nfruptam
  • înfruptarăm
  • ‑nfruptarăm
  • înfruptaserăm
  • ‑nfruptaserăm
  • înfruptasem
  • ‑nfruptasem
a II-a (voi)
  • înfruptați
  • ‑nfruptați
(să)
  • înfruptați
  • ‑nfruptați
  • înfruptați
  • ‑nfruptați
  • înfruptarăți
  • ‑nfruptarăți
  • înfruptaserăți
  • ‑nfruptaserăți
  • înfruptaseți
  • ‑nfruptaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfruptă
  • ‑nfruptă
(să)
  • înfrupte
  • ‑nfrupte
  • înfruptau
  • ‑nfruptau
  • înfrupta
  • ‑nfrupta
  • înfruptaseră
  • ‑nfruptaseră
Intrare: înfruptare
înfruptare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfruptare
  • ‑nfruptare
  • înfruptarea
  • ‑nfruptarea
plural
  • înfruptări
  • ‑nfruptări
  • înfruptările
  • ‑nfruptările
genitiv-dativ singular
  • înfruptări
  • ‑nfruptări
  • înfruptării
  • ‑nfruptării
plural
  • înfruptări
  • ‑nfruptări
  • înfruptărilor
  • ‑nfruptărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfrupta înfruptare

  • 1. reflexiv A mânca din ceva deosebit de gustos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gusta mânca 2 exemple
    exemple
    • Nu o dată se înfruptaseră din masa Măriucăi. CONTEMPORANUL, VI 301.
      surse: DLRLC
    • figurat Nu m-ăi lăsa să mă-nfrupt c-o sărutare? ALECSANDRI, T. I 247.
      surse: DLRLC
    • 1.1. popular A mânca de dulce în zi de post.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îndulci
    • 1.2. figurat ironic A trage beneficii (necinstite), a profita de...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: profita un exemplu
      exemple
      • În consiliile... de administrație intrau avocați cu trecere, oameni politici din toate partidele, care se înfruptau fiecare din cîte douăzeci și treizeci de asemenea consilii. EFTIMIU, N. 23.
        surse: DLRLC
    • 1.3. tranzitiv rar A face pe cineva părtaș la un câștig, la un beneficiu (ilicit).
      surse: DLRM
  • exemple
    • Trebuie, pravoslavnicule, să dischizi băierile pungii, să verși la bani cu pumnul, ca să-nfrupți pe toți. ALECSANDRI, T. 1376.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + frupt
    surse: DEX '09 DEX '98

înfruptare

  • 1. Acțiunea de a se înfrupta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îndulcire

etimologie:

  • vezi înfrupta
    surse: DEX '09 DEX '98