neuron sm [At: YGREC, M. N. 334 / P: ne-u~ / Pl: ~i / E: fr neurone] (Atm) Element de bază, structural și funcțional, al sistemului nervos, compus dintr-un corp celular protoplasmatic și din prelungiri protoplasmatice Si: neurocit.

NEURON, neuroni, s. m. Celulă nervoasă. Studiul microscopic al țesutului nervos a arătat că în structura sa intră celule nervoase, de formă variată, numite neuroni. ANATOMIA 29.

NEURON s.m. (Biol.) Celulă nervoasă; neurocit. [< fr. neurone, cf. gr. neuron – nerv].

NEURON s. m. celulă nervoasă; neurocit. (< fr. neurone)

NEURON ~i m. Celulă nervoasă. [Sil. ne-u-] /<fr. neurone

neuron (desp. ne-u-) s. m., pl. neuroni

neuron (ne-u-) s. m., pl. neuroni

neuron s. m. (sil. ne-u-), pl. neuroni

NEURON (< fr. {i}; {s} gr. neuron „nerv”) s. m. (HIST.) Celulă nervoasă (element de bază al sistemului nervos) specializată în conducerea impulsurilor nervoase, compusă dintr-un corp celular numit perikarion și din prelungiri protoplasmatice de două tipuri: axon sau cilindru-ax unic, de obicei lung, și dendrite, de obicei multiple și scurte; neurocit. La naștere, omul are între 10 și 100 de miliarde de n.

NEURON s. (ANAT.) neurocit.

NEURON s. (ANAT.) neurocit.

NEURON s. m. (Anat.) Element de bază, structural și funcțional, al sistemului nervos, compus dintr-un corp celular protoplasmatic și din prelungiri protoplasmatice; neurocit. Între torentul circulator sanguin și celulele nervoase (neuroni) există o fină membrană despărțitoare. ygrec, m. n. 334. O problemă importantă din punctul de vedere al reacției oricărui neuron motor... o constituie faptul că am observat leziuni destul de caracteristice, chiar atunci cînd nervul era numai secționat. parhon, o. a. i, 65. Neuronii pot avea funcție motorie sau senzitivă. der. – Pronunțat: ne-u-. – pl.: neuroni. – Din fr. neurone.