NEURON s. m. (Anat.) Element de bază, structural și funcțional, al sistemului nervos, compus dintr-un corp celular protoplasmatic și din prelungiri protoplasmatice; neurocit. Între torentul circulator sanguin și celulele nervoase (neuroni) există o fină membrană despărțitoare. ygrec, m. n. 334. O problemă importantă din punctul de vedere al reacției oricărui neuron motor... o constituie faptul că am observat leziuni destul de caracteristice, chiar atunci cînd nervul era numai secționat. parhon, o. a. i, 65. Neuronii pot avea funcție motorie sau senzitivă. der. – Pronunțat: ne-u-. – pl.: neuroni. – Din fr. neurone.

neuron sm [At: YGREC, M. N. 334 / P: ne-u~ / Pl: ~i / E: fr neurone] (Atm) Element de bază, structural și funcțional, al sistemului nervos, compus dintr-un corp celular protoplasmatic și din prelungiri protoplasmatice Si: neurocit.

NEURON, neuroni, s. m. Celulă nervoasă. Studiul microscopic al țesutului nervos a arătat că în structura sa intră celule nervoase, de formă variată, numite neuroni. ANATOMIA 29.

NEURON s.m. (Biol.) Celulă nervoasă; neurocit. [< fr. neurone, cf. gr. neuron – nerv].

NEURON s. m. celulă nervoasă; neurocit. (< fr. neurone)

NEURON ~i m. Celulă nervoasă. [Sil. ne-u-] /<fr. neurone

neuron (desp. ne-u-) s. m., pl. neuroni

neuron (ne-u-) s. m., pl. neuroni

neuron s. m. (sil. ne-u-), pl. neuroni

NEURON (< fr. {i}; {s} gr. neuron „nerv”) s. m. (HIST.) Celulă nervoasă (element de bază al sistemului nervos) specializată în conducerea impulsurilor nervoase, compusă dintr-un corp celular numit perikarion și din prelungiri protoplasmatice de două tipuri: axon sau cilindru-ax unic, de obicei lung, și dendrite, de obicei multiple și scurte; neurocit. La naștere, omul are între 10 și 100 de miliarde de n.

NEURON s. (ANAT.) neurocit.

NEURON s. (ANAT.) neurocit.