NEURON (< fr. {i}; {s} gr. neuron „nerv”) s. m. (HIST.) Celulă nervoasă (element de bază al sistemului nervos) specializată în conducerea impulsurilor nervoase, compusă dintr-un corp celular numit perikarion și din prelungiri protoplasmatice de două tipuri: axon sau cilindru-ax unic, de obicei lung, și dendrite, de obicei multiple și scurte; neurocit. La naștere, omul are între 10 și 100 de miliarde de n.