11 definiții pentru nerușinare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NERUȘINÁRE s. f. Lipsă de rușine; p. ext. comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare. – Pref. ne- + rușinare.

nerușinare sf [At: C. CANTACUZINO, ap. CM. I, 49 / Pl: ~nări / E: ne- + rușinare] 1 Lipsă de rușine Si: impertinență, insolență, neobrăzare (1) (îvr) nestidință (1). 2 (Pex) Comportare, afirmație, faptă etc. lipsită de bună-cuviință Si: impertinență, insolență, neobrăzare (2), (îvr) nestidință (2).

NERUȘINÁRE s. f. Lipsă de rușine; p. ext. comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare. – Ne- + rușinare.

NERUȘINÁRE s. f. Lipsă de rușine; (concretizat) faptă lipsită de bună-cuviință; impertinență, necuviință. Sfînta mare nerușinare [titlu]. G. M. ZAMFIRESCU.

NERUȘINÁRE f. 1) Lipsă de rușine; neobrăzare; nesimțire. 2) Lipsă de bună-cuviință; necuviință; insolență; impertinență. 3) Faptă sau vorbă de om nerușinat; neobrăzare. /ne + rușinare

nerușináre f. Lipsă de rușine.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nerușináre s. f., g.-d. art. nerușinắrii

nerușináre s. f., g.-d. art. nerușinării


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NERUȘINÁRE s. 1. v. obrăznicie. 2. v. obscenitate.

NERUȘINARE s. 1. aroganță, impertinență, insolență, măgărie, necuviință, neobrăzare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țîfnă. (E de o ~ revoltătoare.) 2. imoralitate, impudoare, indecență, necuviință, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitate, licență, licențiozitate, (înv. și pop.) mascara, măscară, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (A comis un act de ~.)

Intrare: nerușinare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nerușinare
  • nerușinarea
plural
genitiv-dativ singular
  • nerușinări
  • nerușinării
plural
vocativ singular
plural

nerușinare

etimologie:

  • Prefix ne- + rușinare.
    surse: DEX '09