2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nereușită f. lipsă de reușită.

NEREUȘÍT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Pref. ne- + reușit.

nereușit, ~ă [At: DEX / P: ~re-u~ / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + reușit] 1 a Care nu este reușit Si: neizbutit, (reg) nesfetit (1). 2 sf Eșec.

NEREUȘÍT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Ne- + reușit.

* nereușít, -ă adj. Care nu șĭ-a ajuns scopu (n’a reușit), neizbutit, ratat. Sf., pl. e. Lipsă de reușită, neizbîndă, nesucces.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*nereușítă (eșec) s. f., g.-d. art. nereușítei; pl. nereușíte

nereușít (-re-u-) adj. m., pl. nereușíți; f. nereușítă, pl. nereușíte

nereușít adj. m. (sil. -re-u-), pl. nereușíți; f. sg. nereușítă, pl. nereușíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEREUȘÍTĂ s. 1. v. eșec. 2. v. cădere.

NEREUȘI s. 1. eșec, insucces, (rar) neizbîndă. (~ într-o acțiune.) 2. cădere, eșec, insucces, picare, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ la un examen.)

Nereușită ≠ reușită, succes

NEREUȘÍT adj. 1. necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nesatisfăcător, prost, slab, (fig.) stângaci. (O regie ~.) 2. v. eșuat.

NEREUȘIT adj. 1. necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nesatisfăcător, prost, slab, (fig.) stîngaci. (O regie ~.) 2. eșuat, neizbutit, ratat. (O acțiune ~.)

Intrare: nereușită
nereușită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nereuși
  • nereușita
plural
  • nereușite
  • nereușitele
genitiv-dativ singular
  • nereușite
  • nereușitei
plural
  • nereușite
  • nereușitelor
vocativ singular
plural
Intrare: nereușit
nereușit adjectiv
  • silabație: -re-u-
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nereușit
  • nereușitul
  • nereușitu‑
  • nereuși
  • nereușita
plural
  • nereușiți
  • nereușiții
  • nereușite
  • nereușitele
genitiv-dativ singular
  • nereușit
  • nereușitului
  • nereușite
  • nereușitei
plural
  • nereușiți
  • nereușiților
  • nereușite
  • nereușitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)