3 intrări
11 definiții
din care- explicative DEX (5)
- enciclopedice (2)
- regionalisme (1)
- tezaur (3)
Explicative DEX
nereu sna, a vz nerău
Nereu m. Mit. zeu marin, părintele Nereidelor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
neréŭ, -reá V. nerăŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nerău, ~rea [At: PSALT. 43 / V: (înv) ~reu / Pl: ~ăi, ~rele / E: ne- + rău] 1-2 smf, a (Rar) (Om) lipsit de răutate. 3 sna (Înv) Bunătate. 4 sna (Înv) Blândețe. 5 sna (Înv) Dragoste. 6 sna (Înv) Curățenie morală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nerăŭ și neréŭ, -reá adj. (după vsl. ne-zlobivŭ). Ps. S. Bun. S.n. Nerăutate (bunătate).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
Nereu = Nereus.
- sursa: Mitologic (1969)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEREU (în mitologia greacă), divinitate marină. Protector al marinarilor. Personificare a mării pașnice, favorabile navigatorilor.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
nerău, nerea, adj. (înv.) 1. lipsit de răutate; bun. 2. (s.n. art.) bunătate, blândețe, dragoste; curățenie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NEREU adj., s. n. art. v. nerău.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
NERĂU, -REA adj., s. n. art. 1. adj. (Rar) Negativ al lui rău; lipsit de răutate; bun. Zeii cei buni ca și cei nebuni, cei răi ca și cei nerăi. ispirescu, u. 4. ◊ (Substantivat) Nereii (nemănioșii h, cei fără de răutate d) și dereptii lipiră-se mie. psalt. 43. 2. S. n. art. (Învechit) Bunătate, blîndețe; dragoste; curățenie. Hrănește nereu (nereutate d) și vezi dereptate. psalt. 70. Și păscu ei în nereul (ce nu în reu h) înremiei sale. ib. 163. Eu cu nerăul mieu îmblai. coresi, p s . 65/5, cf. 97/11, 217/13, 272/10. Ceia ce nepăstuiesc și turbură noi a-i învăța cu nerăul nostru, id. ev . 338. – PI.: nerăi, -rele. – Și: (învechit) nereu (pl. nerei) adj., s. n. art. – pref. ne- + rău.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de ramona17
- acțiuni
NERĂU, -REA adj., s. n. art. 1. adj. (Rar) Negativ al lui rău; lipsit de răutate; bun. Zeii cei buni ca și cei nebuni, cei răi ca și cei nerăi. ispirescu, u. 4. ♦ (Substantivat) Nereii (nemănioșii h, cei fără de răutate d) și dereptii lipiră-se mie. psalt. 43. 2. S. n. art. (Învechit) Bunătate, blîndețe; dragoste; curățenie. Hrănește nereu (nereutete d) și vezi dereptate. psalt. 70. Și păscu ei în nereul (ce nu în reu h) înremiei sale. ib. 163. Eu cu nerăul mieu îmblai. coresi, ps. 65/5, cf. 97/11, 217/13, 272/10. Ceia ce nepăstuiesc și turbură noi a-i învăța cu nerăul nostru. id. ev. 338. – Pl.: nerăi, -rele. – Și: (învechit) nereu (pl. nerei) adj., s. n. art. – Pref. ne- + rău.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de ramona17
- acțiuni